Ion Caraion - În singurătatea luminii

Munţii îşi presară frunzele pe cer.
Dor de nemurire, creşti în pieptul meu!
S-a făcut întuneric în Dumnezeu.
Pentru ultima oară, stingher,
florile ca nişte ceasornice
întorceau privirile către soare.

Se va aprinde o lampă şi-n depărtare
va striga un copil.