Marin Sorescu - Sentimentul lânei

Am şi sentimentul lânei -
Nu ştiu de ce-ţi spun asta,
Probabil că m-ai întrebat,
Mi-ai cerut un inventar al
Sentimentelor.

Le am pe toate, am sentimentul tuturor
Stofelor, şi acum îmi dau seama
Că-l am şi pe-al
Medalionului. Am rămas cu ochii pironiţi acolo.
El mă săgeta.
E bine dacă-ţi poartă de grijă.
Eu nu prea port de grijă - am alte calităţi,
Dar nu port de grijă.
N-am timp. Dacă mă ţii la gît, da.

Hai să te descriu, tot trebuie să fac ceva
Dar ţie-ţi stă bine-ntre bijuterii.
Trebuie să te descriu o dată cu bijuteriile tale.
Eşti bună pentru arheologii viitorului,
Numai camee, paftale, inele, brăţări.
Imediat aş putea localiza secolul şi ţara.
Aurul te iubeşte. Sunt gelos.
Bijuteriile să mi le descrii tu. Aici trebuie
Fineţe de femeie.
Părul tău strîns mă adună de pe drumuri.
Altfel aş tot alerga-ncolo şi-ncoace
După cum fîlfîie, după cum dai din cap.
De mult ne tot promitem
Să ne scriem din camere alăturate
Să ne trimitem scrisori, din oră-n oră,
Ca buletinele medicale,
Numai că ale noastre ar fi buletine
De sănătate.
Ar trebui să se dea din când în când
Cîte-o ştire despre amorul unei perechi,
Luate la întâmplare, dar să fie tipică,
Aşa că noi...
Ori nu te-am întrebat: tu eşti tipică?
Da? Bine. Sunt liniştit.
Putem sta de vorbă deschis,
Ne putem spune toate secretele.
Greu mai găseşti astăzi
O iubire tipică, sănătoasă.