I
Știi ceva?
Mi s-a urât...
Hai în parc
să fac un vraf
din regrete,
și condeie,
și culori,
iar din vraf
să se înalțe
focul vesel de adio.
O caleașcă botezată
- nu știu cum -
o să ne poarte...
Unde?
Iar ai început?
Unde-odată
am vrut s-ajung
și n-am ajuns.
II
Toată viața vrei să numeri
geamurile de peste drum
și să vezi castanul roz
cum își scutură lumina?
Zboară pe un pat alb de nori
peste lacuri violete
și șosele paralele,
peste lanuri aurite
și clopotnițe ascuțite...
Nu-ți închipui că-i vis:
pe la prânz ești la Paris.
III
Știți și voi despre un trib indian
ce-și schimbă locul în fiecare an, primăvara
când vine Vulturu-albastru
și îi croncăne Mai-marelui în ureche c-ajunge,
și să se ridice să plece și chiar nu simte acela deloc
că rădăcinile ce a prins i-au întrecut statura?
Apoi, mulțimea salută solemn Vulturu-albastru
și, spre a-și aminti pe cine slăvește,
îi smulge din creștet o pană semeață
pe care acesta o dă bucuros
spre popularitate.
IV
Vulturu-albastru a coborât o pleoapă
iar cu celălalt ochi a privit valea toată
și l-a văzut pe Jim cu două fete;
era fără sombrero și fără ghete -
Vulturu-albastru și-a spus: E nebun! Pe arșița asta?
Dator sunt să i-o spun.
- Ei, Jim, băiete; așa te plimbi tu cu Hester și Kate?
Dă fuga în Fifth Avenue,
sparge o vitrină și ia ce vrei tu:
pălăria cea mai mare, ghete cu-elastic
și niște blue-jeans mai cochete
cu manșete late și adrese pe fese
Iată și un cec de gheara-mi semnat,
și să nu mai umbli așa alt'dat'.
Jim să prindă hârtia nu s-a deranjat
și acesta, dansând, mai departe a zburat...
V
Mă spionezi?
Nu-mi vine să crez.
Ba, zău că nu, dar
fără să vreau
de-aici din copac
te-am văzut ades
pictând sau dansând
și, fără voia mea
chiar sărutându-te
părea un englez...
- O, Vulture-albastru,
mă spionezi?
Făceam doar o probă de film -
mă crezi, nu mă crezi...
În viață principiul de bază-i
să pari ce nu ești,
să faci să se creadă...
