Wolf von Aichelburg - PONTUS ECHTINOS

Spre mare se avântă în rotunjiri depline
imaculate stânci. Direcţia de-ai şti,
chiar vag măcar, ai acosta cu bine
la poale de Parnas, tărâm de poezii.


Dar te pândeşte din nisip un turn de pază,
auzi soldaţi strigând la intervale,
lopata, la poruncã, greu îşi taie cale
prin lut şi buruieni, în arşiţa de amiazã.


Nu vezi talazurile ce se sparg de stâncã
dar laşi rãcoarea lor sã te cuprindã-n gând
iar de ţii ochii-nchişi, parcã le-auzi cântând
şi vezi, ca pe sub apã, o lumin-adâncã.


De-ai fi o pasãre, mãcar pentru o zi
n evadãri spre înãlţimi te-ai pierde,
dar ca delfin, prin sori scãldaţi în verde
de-al Lemnosului tãrm brizanţii te-ar zdrobi.


În rotunjiri depline, se avântã înspre mare
imaculate stânci. Pluteşte peste unde!
Sugrumãtori neputincioşi sã se scufunde,
din coame înspumate viaţa ta rãsare.


traducere Dan Dănilă