Alexandru Vlahuţă - Ţară de pripas

Un vechi tolbaş de vorbe late,
Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neaşteptate
Stăpân peste întreaga ţară.
Din ea-şi făcu o prăvălie,
Şi ca un negustor de treaba,
Pentru că-n lume să se ştie,
Prinse-a strigă de la tarabă
Poftiţi aici!
Oricine are Obrazul fără de ruşine
Şi-o conştiinţa de vânzare...
Poftiţi să faceţi târg cu mine!
Prostie, lene, linguşire,
Eu cumpăr tot.
Veniţi aici!
Şi cei mai nărăviţi din fire
Mi-or fi tovarăşi şi amici.
Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoateţiitorul,
Măriri, averi...
Să vie-ncoace
Toţi trântorii ce le duc dorul!...
Aşa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
Şi muşteriii vin de zor.
În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzură-n slujbe mari,
Câţi oameni fără capatâi
N-ajunseră milionari!
Veniţi şi voi, străini calici,
Şi strângeţi tot ce-a mai rămas!

... . . . . . . . . . . . . . . .

Ce să mai faci?
Ce să mai zici?
Sărmană ţară de pripas!