Petre Stoica - Spre rozmarinul din basm
Suntem iarăşi la ţară
îţi aduc în casă lemne apă dovleci câinele vrea să-şi împartă visul cu noi dar aţipeşte lângă focul de peşteră sfântă aprind lumina şi o clipă eşti zâna din icoană şi fiindcă e toamnă miroase a petrol lampant iar merele de pe scrin au gust de veşnicie până târziu citim din calendare vechi totul e galben sau cafeniu şi nespus de uitat noi înşine suntem litere în sicriele păgânilor dar nu te speria – curînd nechează caii înhămaţi la sania din fotografia de sus şi ne vor duce prin câmpul alb spre rozmarinul din basm
