Zid dărăpănat
Eu m-am întrebat
Astăzi că de ce
Nu s-a spânzurat
Lia, blonda Lie
Noaptea de-o frânghie…
S-ar fi legănat
Ca o pară coaptă
Şi ar fi lătrat
Câinii de pe stradă
S-ar fi adunat
Lumea să o vadă
Şi ar fi strigat
,,Vezi ca să nu cadă”.
Aş fi încuiat
Lacătul la poartă
Aş fi pus o scară
Şi aş fi luat-o jos
Ca o pară coaptă
Ca o fată moartă
Şi aş fi culcat-o într-un pat frumos.
(Bucuresti, 1914)
