Mircea Micu - A nins
A nins ca o nădejde târzie şi mă tem
De-ndepărtarea ta de-un blestem.
Ţi-aş scrie zilnic ca să ştii că sunt
Dar mâna mi-e de iarbă şi pământ.
M-aş duce să te văd şi nu m-am dus
Şi-mi port destinul trist precum Iisus.
Nu pot dormi şi-ascult cum de departe
Minutul scurt al vremii ne desparte.
Şi către zori, cu lacrima pupilei,
Topesc zăpezi cu primul glonţ al zilei.
