Veronica Porumbacu - Alb liliac de munte

Alb liliac de munte, am înflorit tîrziu,
dar nu-mi apun ca-n vale, miresmele devreme.
Aşa am fost, aşa aş vrea să fiu:
imaculatul crîng de noi poeme.

Alb liliac de munte ... Pe drum să rupi un ram,
să-l amiroşi la tine în odaie -
ca seara, înc-o vreme, lîngă geam,
să mai doreşti tîrzia mea văpaie.