Petre Stoica - Insomnia bătrânului

Mă chinuie ritmul unui vers frumos
pe care nu îl mai reţin prea bine
autorul lui trăieşte? este mort?
mulţi poeţi am cunoscut în viaţa mea

versul mă duce la ţărmul mării
briza virgină îi insuflă trupului temeritatea
trupul saltă încearcă zborul vai

aripile tinereţii au ars în zilele
trişatului la jocul de pocher cu nemurirea

şi versul şi marea îmi aduc în pat femeia cândva
iubita de mine cu patimă ucigaşă
mângâi sâni prefăcuţi în hulubi îngheţaţi
pe micul gingaşul crater dintre coapse
văd cenuşă de rozmarin abandonat

ritmul versului frumos
trece-n cadenţa scheunatului de căţel

orăşelul se scufundă lent în igrasie
lumea doarme împăcată ce ştie ea
despre vocea poeţilor cunoscuţi în viaţa mea?

mă torturează memoria iar memoria
e torturată de albul pereţilor
pe care luna pune focuri albe vâlvătăi
în formă de cai ce mă privesc cu ochii mei de cal obosit

timpul tihnei aşteptate întârzie
în arătătoarele ceasului grăbit să trezească
morţii odihniţi salahori angajaţi să şlefuiască
pietrele zilei anesteziate


din vol. "Insomniile bătrânului"(2000)