Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Petre Stoica - Pe undeva în derivă


Doamnă de unde veniţi până ieri
şi eu eram în derivă aveţi picioare
atât de frumoase sunt coloanele iadului legaţi-mă
de ele târâţi-mă în foc sunteţi sora laptelui smoala
şi aveţi un portret generos nu sunteţi cumva Ofelia
nu fecioara aceea palidă a fost mâncată de raci
dumneavoastră aveţi piper sub piele aveţi şi sex
şi zece unghii-porunci legaţi-mă de picioarele
proprii târâţi-mâ pe aleile iadului altfel
vă rup portretul am zis

De vorbă despre Petre Stoica 1+2+3


)

)

)

Petre Stoica - Bunicuţul


În tinereţe a schingiuit a împuşcat
oameni cu mâinile prinse la spate
s-a supus tuturor indicaţiilor venite de sus
acum îşi mângâie Ordinul Muncii clasa I
şi seara povesteşte nepoţilor adormiţi
despre frumoasele sale clipe de odihnă
cu votcă şi zdrăngănit de balalaică roşie
apoi aţipeşte vegheat de îngerul cu aripi de corb


(Antilirice-Piaţa Ten An Men II, 1990)

Petre Stoica - Civilizaţie originală


Cizma de cauciuc numărul 50
care mi-a strivit maşina de scris
mărşăluieşte glorioasă spre cetatea
unde se predă alfabetul gângăvelii
iar fluturele este declarat duşmanul poeziei


(Antilirice-Piaţa Ten An Men II, 1990)

Petre Stoica - 13-15 IUNIE 1990


Doamne aceşti tineri frumoşi
răstigniţi pe târnăcoape
împreunate în formă de cruce -
în timp ce marii prelaţi
jucau zaruri îndărătul
altarelor mânjite cu bălegar.


(Antilirice-Piaţa Ten An Men II, 1990)

Petre Stoica - Banală


De atâta vreme deasupra oraşului nostru
pluteşte o duhoare pestilenţială

greu se descompune duhul tiranului!


 (Antilirice-Piaţa Ten An Men II, 1990)

Petre Stoica - Autobiografie


la zece ani credeam în legea preoţilor
la patrusprezece ani am trăit războiul
pe pâine albă picurau stropi
din sângele verilor mei sfârtecaţi la Stalingrad
a venit pacea îmbrăcată în staniolul
unui nou război şi ranga luptei de clasă
era să-mi despice creştetul
apoi până-n decembrie 1989
am trăit fără memorie: în umbra
şobolanilor cu picioruşe de aur

acum la aproape şaizeci de ani pe care îi am
sap în piatră dură căutând izvoarele noastre secate
şi-n clipele de odihnă mi se oferă
opera lui Lenin într-o traducere nouă


(Antilirice-Piata Ten An Men II, 1990) 

Petre Stoica - Întotdeauna


Întotdeauna întotdeauna
oriunde am fi
departe sau aproape
oriunde
cu lămpi în mână
cu întuneric umilitor pe frunte
cu frunze şi fără frunze pe ochi

întotdeauna
ne vom privi


din vol. "O nuntă de cenuşă"(1977)

Petre Stoica - Acum


Acum când trefla iubirii e jucată pe masă uitării
acum când melancolia vuieşte în inima perlei
acum când timpul acela e prefăcut în timp de nisip
acum când te hrăneşti cu memoria memoriei

acum când priveşti în abisul oglinzii

Petre Stoica - Astrofiloscoporos


Deschideţi cartea la pagina opt zeci şi nouă
se scrie despre cultivarea muşcatelor şi prepararea
vînatului mai jos veţi găsi definiţia foarte precisă
a literaturii adevărate la pagina o sută şi cinci
primiţi sentenţe indicaţii pentru gimnastica zilei
sau cum să vă invitaţi mireasa timidă în pat dedesubtul
paginei sunt papucii şi-un asterisc care traduce
cuvântul astrofiloscoporos şi înainte de culcare
citiţi şi pagina finală se explică acolo
încotro să plecaţi după moarte

Petre Stoica - Plutim pe adâncul mov


Ce linişte pe strada păsărarului galbenă
e plină gusa pisicii de cântecele scatiului
să vedem ce faceţi cu indigoul să vedem
dacă nu deveniţi cumva dublu exemplar
voi cultivatorilor de mărar voi filozofilor
strada păsărarului dispare în ceaţa mării
supravieţuitori ai dezastrului doi câte doi
plutim pe adâncul mov şi căutăm răbdători
corabia adevărului Isuse Christoase cum
de nu am ştiut

Petre Stoica - Spre rozmarinul din basm


Suntem iarăşi la ţară
îţi aduc în casă lemne apă dovleci
câinele vrea să-şi împartă visul cu noi
dar aţipeşte lângă focul de peşteră sfântă
aprind lumina şi o clipă eşti zâna din icoană
şi fiindcă e toamnă miroase a petrol lampant
iar merele de pe scrin au gust de veşnicie
până târziu citim din calendare vechi
totul e galben sau cafeniu şi nespus de uitat
noi înşine suntem litere în sicriele păgânilor
dar nu te speria – curînd nechează caii
înhămaţi la sania din fotografia de sus
şi ne vor duce prin câmpul alb
spre rozmarinul din basm
 

Petre Stoica - Profesori de vacarm


Am avut cu adevărat bărbaţi iluştri
umbrele lor sunt devorate de spini şi capre
înşiruiţi la tribuna anotimpului secetos
profesori de vacarm încinşi cu eşarfă naţională
între două sughiţuri şi o jerba de ceaţă
invocă vestigiile iluştrilor crezându-se
ei înşişi emanaţiei Olimpului

iar voi ascultaţi


din "Manevrele de toamna"(Jimbolia, august-septembrie 1996)

Petre Stoica - Picotim


Cu ciorchini de muşte pe gură
cumnatul diavolului dizerteaza
despre dragoste şi trepte olimpice
iar noi picotim în aşteptarea
altor parastase şi-a altor râgâieli patriotarde

picotim în loc să spargem
oglinzile de mâl ce devora
spuma soarelui


din "Manevrele de toamna"(Jimbolia, august-septembrie 1996)

Petre Stoica - Insomnia bătrânului


Mă chinuie ritmul unui vers frumos
pe care nu îl mai reţin prea bine
autorul lui trăieşte? este mort?
mulţi poeţi am cunoscut în viaţa mea

versul mă duce la ţărmul mării
briza virgină îi insuflă trupului temeritatea
trupul saltă încearcă zborul vai

aripile tinereţii au ars în zilele
trişatului la jocul de pocher cu nemurirea

şi versul şi marea îmi aduc în pat femeia cândva
iubita de mine cu patimă ucigaşă
mângâi sâni prefăcuţi în hulubi îngheţaţi
pe micul gingaşul crater dintre coapse
văd cenuşă de rozmarin abandonat

ritmul versului frumos
trece-n cadenţa scheunatului de căţel

orăşelul se scufundă lent în igrasie
lumea doarme împăcată ce ştie ea
despre vocea poeţilor cunoscuţi în viaţa mea?

mă torturează memoria iar memoria
e torturată de albul pereţilor
pe care luna pune focuri albe vâlvătăi
în formă de cai ce mă privesc cu ochii mei de cal obosit

timpul tihnei aşteptate întârzie
în arătătoarele ceasului grăbit să trezească
morţii odihniţi salahori angajaţi să şlefuiască
pietrele zilei anesteziate


din vol. "Insomniile bătrânului"(2000) 

Petre Stoica - Naşterea poemului


         Lui Marcel Tolcea

descifrez anevoie încâlcite semne
pe zăpada proaspătă toate
duc la magazia de lemne

ce vietate caută miresme de pădure?

îmi rotesc privirile le ridic
spre acoperişul magaziei
o pasăre cu patru aripi şi creastă de frunze
cloceşte cărbuni în melonul lui magritte

arunc în sus un bulgare de zăpadă
bulgărele se desface-n picături albastre
şi deodată e noapte ştiu
şi mă iluminez


din. vol. "Ultimul spectacol-101 poeme", Ed. Academiei Române, 2007