Cristian Popescu - Atât numai

Am încercat să o spun şi altă dată: faţă de viaţa asta
de zi cu zi a unui autor de literatură, opera lui este
echivalentă cu o "moarte". Este adică, viaţa lui
povestită, aşezată mai ales sub semnul Începutului-şi- Sfîrşitului şi nu sub al devenirii.

Creatorul-simbol din balada "Meşterul Manole"
are nevoie de-o moarte concretă (adincă de-un Sfîrşit-Început)pentru a-şi putea încheia opera, pentru
a putea pune capăt neînghegării ei blestemate. Iar
terminarea operei îl pune în situaţia de a găsi un sfîrşit
vieţii sale aici.

O existenţă(semn al eului auctorial) zidită în
poveste(operă) elibereză de devenire o altă existenţă
(eul biografic). O eliberează spre templul vieţii de apoi,
Metaforic, în blada "Meşterul Manole" stă ascunsă
o întreagă mistică a creaţiei.

Cînd poemul tău e gata "mori" înainte să "mori".

Trăieşti în Sfîrşit după ce ai trăit mai ales în devenire,
după ce ai trăit mai mult aparent.


(preluată din "Caiet de citire
şi de caligrafie" (ed.Vinea, 2003)