poem dedicat infarctului ce
a avut loc în noaptea de 11 spre
12 octombrie 1975
Mama îşi întinde rugina pe buze şi mişcă lin evantaiul ca să
împrăştie lumina de lună prin cameră, ca să-şi aducă aminte
mai bine. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a
camerei şi mă lovesc cît mai tare de pereţi ca să sune ca un
clopot.
În fiecare seară mama ne povesteşte cît de straşnic sînt
aliniate crucile în cimitirul militar şi cum stă crucea ta
în fruntea rîndurilor că doar e cruce de colonel. Şi ne
spune că tu le-ai ordonat soldaţilor culcat şi toţi, bine-
înţeles, te-au ascultat.
Am auzit c-o să-ţi dea voie în vacanţa de iarnă şi tu o
să-ţi înhami două-trei muşte la suflet ca să te aducă direct
la noi în bucătărie unde va mirosi a sarmale şi cîrnaţi.
Ce bine e în poze, lîngă tine! Eu m-aş veseli şi n-aş mai
pleca dacă nu m-ai ţine tu în poza aia pe după umăr.
Mi-am tatuat pe umeri epoleţii tăi de colonel, mi-am tatuat
pe piept decoraţiile tale şi sub ele s-au înşirat deja
ridurile.
Am tras cu ochiul şi am văzut că tu nu vii în fiecare dimineaţă
de foarte departe pînă în dreptul pozei atîrnate pe perete.
Şi-ţi lipeşti fruntea de luciul imaginii şi priveşti în gol
pînă cînd ne trezim noi şi trebuie să zîmbeşti.
Aseară mama ne-a explicat că unora le ajunge să moară într-o
noapte tot ce-au trăit în vreo 70 de ani. Ne-a explicat că tu,
dacă ai trăit 54 de ani, trebuie să mori 54 de ani şi de-abia
după aia îţi trece.
Tu ai fost colonel. Eu sînt liniştit. Zodia mea era de mult
înscrisă în stelele de pe epoleţii tăi. În nopţile de vară,
cînd cerul e senin, iau poziţia de drepţi.
Consiliul Popular al sectorului 7, Comitetul Executiv vă face
cunoscut că prin decretul nr. 149 conferă „Certificatul de
deces jubiliar” numele Popescu, prenumele Vasile, cu ocazia
împlinirii a 10 ani de la încetarea din viaţă. Mult stimate
tov. colonel, sînt fericit ca să vă felicit din toată inima
atît din partea mea cît şi a familiei mele, ci prilejul con-
feririi titlului jubiliar. Primiţi, vă rog, cele mai sincere
urări de bine. Seria D5, nr. 034201. Data naşterii: anul 1985,
luna decembrie, ziua 23. Locul naşterii: oraşul Bucureşti.
Decesul a fost trecut în registrul stării civile la 23 de-
cembrie 1985. Data decesului: anul 1985, luna decembrie,
ziua 23 (cifre şi litere). Locul decesului: oraşul Bucureşti.
Ah, cîtă bucurie, cît entuziasm familial
Ne-a produs Consiliul Popular!
Ah, dacă am şti autorul ca să-i strîngem mîna cu toată
căldura
Dar e indescifrabilă semnătura!
Oricum, sub litera hîrtiei
Străluceşte Stema României!
Aş fi vrut să am un balon umflat cu ultima răsuflare.
Să respir în fiecare an, de ziua mea, cîte-o gură.
În seara cînd te-ai prăpădit mamei i s-au umplut sînii:
unul cu vin celălalt cu ţuică. Şi de atunci ne dă să bem
în fiecare zi cîte-un păhărel în cinstea ta. Şi noi creştem
voinici şi frumoşi.
La-nmormîntare, sora mea mai mică te-a sărutat şi ea pe
frunte. Şi ăla a fost primul ei sărut, timid, de femeie.
Ce bine c-am putut să ne potrivim şi noi zilele după tine,
atunci, la sfîrşit, cînd stăteai întins între lumînări
şi arătai tuturor vîrsta exactă.
În locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoară din poşeta
mamei şi ea vine la mormînt s-aducă flori şi înainte să
plece îşi aranjează părul şi se rujează în oglinjoara aia.
La-nmormîntare, cînd noi, familia, ne aplecam pe rînd şi
sărutam pentru ultima dată fruntea rece a lui tata, asistenţa,
foarte numeroasă, a fost impresionată de cîtă tandreţe şi
dulci erau sărutările noastre şi a început să aplaude.
Tu ai murit de zece ani. La mulţi ani şi gata. Eu alerg
repede-repede dintr-o parte în alta a camerei şi mă lovesc
tare de pereţi. Ca să sune ca un clopot.
