Ne-am făcut un obicei din a ne pierde echilibrul,
mănuşile, rudele, minţile. Ne-am făcut un obicei
din a ne pierde. Ne agăţăm de rădăcinile
rămase dezgolite după furia apei,
ajungem la casa prăvălită jumătate în râpă,
jumătate în verandă.
găsim o bucată de scaun, o bucată de masă.
mâncăm o bucată de pâine. Bate toaca. Bate vântul.
teiul îşi bate în cuie două crengi de sus
apoi îşi bagă poalele în pământ apărându-şi rădăcinile,
aşteptându-le să înflorească.
fulguiri prin bronhii. Adăpători îngheţate.
miri şi mirese sub un soare cu dinţi.
o aşchie îţi pătrunde sub unghie.
mii de aşchii pătrund sub mii de unghii.
mănuşi albe putrezind pe mâini reci,
pe mâini care apucă, apucă, apucă
şi dispar în pământ,
în mireasmă de tei înflorit în adâncuri...
