Mircea Dinescu - Balada celui plecat

Am iubit urîte dar deştepte
şi frumoase fără căpătîi, n-am avut iubirea cea dintîi
n-a avut răbdare să m-aştepte.Îngerul ca unghia întoarsă
mi-a crescut în carne dimpotrivă,
mi-aţi adus la naştere colivă
şi la groapă dric cu cioc de barză.Zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii – zilieri trecuţi prin fermă.
Vă uitarăţi cu binoclu-n spermă
cum vîslesc strămoşii mei, ţiganii.Haida-de! De-a lungul şi de-a latul
m-aţi vînat cînd nu eram acasă.
Chiar şi-acum cînd stau întins pe masă
eu sositul rîd de eu plecatul.