Gherasim Luca - Uneori obisnuiesc sa stau in fata unui felinar si sa fluier

oamenii iesiti afara de prin case si restaurante au vrut sa linseze cainele
care a muscat sergentul fireste ca indignarea mea intrecuse orice margine eram descult, sedeam la fereastra si terminasem tocmai

de citit niste poeme de un poet sesto pals
totusi am iesit in strada si am inceput sa lovesc in oamenii care priveau nepasatori la toata
intamplarea asta erau si cativa morti si foarte multi raniti,
bineinteles ca acasa nu ma mai puteam intoarce
doua automobile cu jandarmi se stabilisera in locuinta mea si ma asteptau
am intrat asa cum eram, descult si in camasa de noapte,
in prima farmacie pe care am intalnit-o in drum
oamenii care treceau pe langa noi se uitau foarte mirati la noi
parca n-ar mai fi vazut niciodata un om intr-o camasa de noapte
protejand un caine bandajat
eram de altfel hotarat sa nu ma mai intorc niciodata acasa
ma obisnuisem destul de bine cu noua stare de lucruri
cainele incepuse chiar sa rada, sa dea din coada si sa spuna glume picante
ne-am asezat apoi pe jos
ne-am jucat in nasturii de la camasa de noapte
i-a castigat fireste el
nu mi-a parut deloc rau
am plecat mai departe
am ajuns la marginea orasului si afara din oras la calea ferata
in cele din urma am ajuns si pe camp si dincolo de camp si de calea ferata
(aici nu mai e nici un om care sa ne mai supere)
erau acolo si o padure si o bucata verde de cer si putina iarba
era si racoare
ne-am scos camasa de noapte si bandajele de caine
am alergat pe iarba
ne-am catarat prin pomi
am zburat cu pasarile din pomi
am ajuns curand si la bucata verde de cer
bucata verde de cer era plina cu pasari si cu ingeri
se facuse si dimineata
se facuse chiar foarte dimineata
oamenii ramasi jos incepura asa din senin sa rada cu hohote
camasa de noapte era in jurul gatului
bandajul cainelui era in jurul gatului
si m-a mirat foarte mult cand oamenii au inceput sa rada cu hohote