Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Traian T.Coşovei - La lumina cuţitului


O viaţă întreagă i-am făcut semne omului meu din oglindă.
O viaţă întreagă i-am aprins ţigări ieftine
de la flacăra fotografiilor de familie.
Cu un burete îmbibat în oţet, ani de zile
i-am tot şters lacrimile, ochii, adresa.

Acum oglinda s-a întunecat ca argintul
de pe vechiul nostru serviciu de ceai.
În lumina amiezei, chipul lui pare un imens ochi de peşte,
o fiinţă a adîncurilor aruncată la ţărm.
În apele ei, acum oglinda îneacă
ultimele tresăriri ale semnelor lui adio.

La revedere, omule de cositor, la revedere, tacîmuri de lacrimi.
Toată viaţa v-am făcut semne, ani de zile
v-am şters cu o cîrpă moale de praf.
Semnele lui de adio au rămas înfipte adînc în oglindă.
Semnele mele au rămas în manuscrisele ploii.

Şi atunci,
la lumina cărui cuţit să mai citeşti viaţa aceasta?