Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Leo Butnaru - ELEGIE DISCO


Margareta îşi dădu seama că
zboară cu o viteză fantastică.
Mihail Bulgakov


Noapte, lună – disc de gramofon cu
33,5 rotaţii pe minut sonorizând
tristul vals al femeii zburătoare. E
mai departe ea decât
puterea văzului
decât puterea auzului nostru, însă
şi de acolo recunoaşte acest oraş – unul
din puţinele în secolul XX
în care se aude trilul privighetorii
chiar în centrul lui.

Peste acoperişurile înalte şi netede
ca pistele aerodromurilor
amurgul e precum o cafea ce abureşte
la marginea căreia tremură
buzele fripte ale reclamelor de neon.
Numai în vechea şi îngusta stradă tramvaiul
mai face din când în când lumină
cu geamurile, fugitiv...
În strada aceea
Margareta şi-a dăruit şi a primit în dar
primul sărut.
Cum mai simţea atunci lumea!
De duioşie
lacrimile-i luminează obrajii şi acum
când poartă pe buze
ecoul acelor destăinuiri – vis sfâşiat,
vis nevăzut.
(De neatins e trecutul?
Dar poate că răul e trecător precum
Evul Mediu...)

Zbor lin, zbor lin...
În liniştea profundă
aude cum susură sângele ce-i cade clar
din umeri – în vârful degetelor
precum veşnica rază a stelelor peste creştet
din senin, din înalt...

Zbor lin. Oraşu-i jos
prea jos.
– Nici aici, departe-n Univers
inimă
să nu fii insulă, cântă
femeia zburătoare.

1975


Leo Butnaru - ÎN LEGĂTURĂ CU ACEST EVENIMENT


În sfârşit am descoperit îngerii
precum se mai întâmplă în acest secol a descoperi
triburi prin păduri tropicale.
I-am văzut noaptea întâmplător.
Îşi odihneau aripile pe turnul televiziunii.
(Albi
în stol
precum erau
făceau turnul să pară o
enormă păpădie.)
Veniseră pare-se într-o excursie
pe aceste meleaguri şi
luminatul cărturar al nopţilor
cucuveaua
cu ochelari pe nas (de fapt pe clonţ)
le citea de-acolo
de sus
neonul reclamelor
de (mai) jos
prefăcându-se că nu o interesează
liliecii încâlciţi prin jerbele viţei de vie
căţărate pe balcoane.


Şi în acea privelişte rămasă parcă
de până la potop
se auzi urnirea vântului din loc.
El zburătăci tribul îngerilor
asemeni pănuşilor de porumb
frunzelor de tutun
nepăpuşite
sau leit perdelelor dogorite vara-ntreagă
smulse apoi de la geamuri şi purtate
prin vârtejul începutului de toamnă.


...Misterioşii excursioniştii se mistuiră printre
plăpândul răsad de lumină
al stelelor
pe lângă
baticul portocaliu – fireşte – al lunii

trecând în zbor fără de soroc
şi întorcându-se în rezervaţia naturală pe care o au
să presupunem
la marginea fanteziei omeneşti...


De altfel
în legătură cu acest eveniment – nimic deosebit. Doar că
un fitecine
a înjurat îngerii
deoarece fâlfâitul aripilor acestora tulbură cadrul
unui moment periculos din meciul de fotbal
transmis prin Euroviziune.




1974

Leo Butnaru - PEISAJ


Purpuriu e tractorul
trecând peste câmp – enorm
mac sunător
ce afânează solul din
jurul propriei sale tulpini.


Hei, hei!
Cum e
trac-to-ris-tu-le
ziua întreagă să vezi ciocârlia
dar
să n-o auzi?!


1973

Leo Butnaru - MOTIV HISPANIC


Ai! Între albii muri hispanici
negrii tauri ai tristeţii!
Frederico Garcia Lorca



Lăsând toreadorul nemişcat
reuşi să fugă din arenă.
Îşi spunea că la sfârşitul străzii
vor începe
libertatea lui şi tihna...


...dar i-apăru în faţă câmpul roş’-aprins
andaluzul câmp împurpurat
şi-nnebunitul taur îşi înfipse
coarnele-n ţărână
aruncând spre ceruri
rădăcini şi floare
sângele de maci.



1973