Doamne, în cuvânt nevrednic şi în cuvânt netocmit şi murdar
Te pomenesc. Căci în limbă omenească şi nu îngerească Te găzduiesc.
Dar în minte, Doamne, îţi fac locaş de gânduri neîncepute,
îţi fac pisc de inimi şi pomeni de sunete şi miresme. Aduce-Ţi-voi, Doamne,
jertfă, dragostea mărită, ca un zbor de pasăre grăbită prin aerul de iarnă.
Nu mă lăsa la uşile morţii, nu mă lăsa în întunericul cel de
afară, cel pentru totdeauna. Sunt un om atârnat în singurătatea lui ca o
crisalidă. Nu mă iubeşte nimeni mai mult decât Domnul. El este nădejdea mea.
Văd pe Domnul înconjurat de Apostoli aşezaţi în scaone
înalte. Înainte de a crea pământul, Dumnezeu a creat Biblia din cer. Lăudat fie
numele Domnului, Împărat al literelor în mijlocul cărora se-nmulţi sămânţa
vieţii. Domnul trece printre ierburi şi trestii mirositoare.
Întorc paginile invizibilei Cărţi, cu douăsprezece degete
şi, iată, m-am folosit de multă dragoste.
Şi-Ţi cer, Doamne, cu glas încetişor, subţire, dă-mi duh
pentru cuvânt despre un Diamant revelat.
