Să înălţăm neîncetat slavoslovii, să întoarcem Domnului
cuvintele gândite, aşa cum păsările întorc cerului mireasma bună a cântecelor
jertfite. Fă din noi dumicaţii Tăi.
Doamne, învaţă buzele mele să bea vin din rana Ta,
sărutând-o, învaţă mâinile mele greoaie să frângă pâinea firavului Tău trup,
dezmierdându-l. Fă-mi sufletul miel de-o zi, dus pe umeri de păstorul tată.
Doamne, de care se moaie munţii cei tari, nu-ţi cer două
vieţi, apropie de maţele mele durerea naşterii de suflet nou. Cu rază, neodată
poftită, satură-mi iubirea cea mare, nepotolită. Eu sunt doar urmă.
Dă-mi cuvânt din sămânţă dumnezeiască, dă-mi curăţenia
pâinii.
Doamne, ajută-mă să nu cad în mine, să nu mă scufund, ia
sufletul meu în mâinile Tale, pomenueşte-mă cu vederea dimineţii sensurilor.
Nu moartea veninoasă, de frumuseţi răpitoare, nu moartea cu
cazne, întunecătoare, moarte care e de mii de feluri, dureroasă, nu moartea
printre străini, ci moartea în pat, între lumânările fiilor mei, acasă.
Biserică, roagă-Te pentru noi, cu liturghiile tale, cu
icoane, cu pâlpâirea lumânărilor, cu limbile clopotelor, cu moaştele sfinţilor.
Doamne, sunt un pom din rai iar fructele mele nu se coc.
Dă-mi, Doamne, putere să intru-n această unsă carte cum merge Hristos la
moarte.
