Mă nevoiesc, Doamne, pentru gânduri. Căci mintea este
cuptorul păcatelor.
Tăcerea în care se aud în toată lumea bătăile cuielor, când
Domnul şi-a întins palmele peste Cruce luându-ne în braţe, este ceea ce caut
iar nu cuvintele care nu se aud, iar nu gândurile care asurzesc.
Întoarce-mă, Doamne, la botez, la săditul crucii în suflet.
Căci eu lumea o privesc cu ochi de inimă şi cu ochi de gânduri iar nu cu ochi
de ochi, mai presus de fire.
Iarbă de-o zi este lumea.
Citesc psalmul pentru rodirea copacilor şi plec la munte cu
chipul lui Dumnezeu pe buze. În zioa mutării capului.
Ajută-mă, Doamne, pe mine, cel suferind cu sufletul, ca să
nu mă pierzi din averea Ta.
Am păcătuit, Doamne, fiindcă m-am îndrăgostit de citit. M-am
făcut amant al scripturilor şi şcolar al mângâierilor cuvântului.
Doamne, Tu eşti acolo unde eu nu mai pot vorbi, unde gândul
meu este spulberat, unde carnea mea se face ziuă, în mijlocul buzelor fără
chip, în mijlocul mâinilor de moaşă ale Fecioarei, în pământul cu aripi şi cu
stâlpi în care Sângele nevinovat se varsă, în care se întorc acele
ceasornicului.
Scriu, Doamne; încerc să ies din lume. Am aflat calea dar eu
încă nu sunt pe cale. Mă aflu între sângele Domnului Hristos şi lacrimile
Maicii Sale.
