Pom al darurilor l-ai făcut pe om, Doamne. Plin de păcate,
ca o frunză îngălbenită, stau în desişul prezenţei Tale.
Dă-mi, Doamne, cunoaşterea nemişcată de Dumnezeu, că Tu eşti
fântâna fiinţială, eşti muma semnelor şi literelor. Pune-Ţi, Doamne, pecetea
Chipului Tău peste coconul sufletului meu. Fă-mă, Doamne, aprinzător de
candele. Credinciosul este om înflorit.
Mă închipui prunc, într-o scaldă de lumină. Mă închipui mire
îmbrăcat în schimbarea la faţă. Sufletul meu este iedera lui Dumnezeu. Sunt
cufundat, Doamne, în afara ochilor mei, în afara auzului, în afara minţii mele,
în afara vorbirii şi a tăcerii, mult în afara mamei mele. Sunt cufundat în
sine. Sunt cufundat, Doamne, în nesine.
Dumnezeu infinitul este întotdeauna întredeschis. În el
intră sufletul meu infinit. Mângâie, Doamne, pe cei răstigniţi zi de zi, pe cei
luminaţi de lacrimi, pe cei scrişi împrejur, pe cei bine-credincioşi.
Sun clopoţelul cu miez de chei şi intru în paraclisul
sufletului.
