Înspăimântată
De albul luminii
În care pietrele
Îşi pot măsura paşii
Şi ochii pătrund
Dincolo de fapte,
Fug.
Timpul începe să ardă
Ca un gând înşelat.
Peste zidul cetăţii
Tăcerea rânduie teama
Prin nevăzute ferestre,
Glasul morţii se sparge,
Cuvintele plâng.
Vino, cuprinde-mă, noapte
Femeie cu braţele goale,
Mai frumoasă m-arăt şi mai bună.
Legile tale le caut: singur supus,
Rămân să-mplinesc Canoanele nopţii.
