Ion Barbu - Banchizele

Din aspră contpire a gerului polar
Cu verzi şi stătătoare pustietăţi lichide,
Sinteze transparente de străluciri avide
Zbucnesc din somnorosul noian originar.
Mereu rătăcitoare, substratul lor închide
Tot darul unui soare roşiatec şi avar,
Apoi, de-a lungul nopţii, tot aurul stelar
Şi toată înflorirea reflexelor fluide.
Iar cînd, tîrziu, prin trude-ndelungi şi fir cu fir
Au strîns în năvi de gheaţă un fabulos Ofir,
Iluminate, pline de spornica lor muncă,
Pornesc să-şi întrunească ascunsele comori,
Şi peste mări de umbră şi linişte aruncă
Efluviile unor neprihănite zori.