Traian T.Coşovei - Tinereţea mea

Tinereţea mea e ca femeia despre care unii
spun că va sfîrşi pe străzi dosnice.
Coborînd, frunza se teme pentru mine la fel cum iarba
urcînd, tot pentru mine se teme.
lată-mă dar, spre tine mă grăbesc —
fără cuvinte,
fără trecut — va fi oare cineva să-mi asculte povestea,
cineva să-şi lipească urechea de mine?
Ştiu viitorul străfulgerat de fluvii de argint
alunecînd în spaţiu.
Şi ochii rotunzi ai singurătăţii.
lată-mă dar, trecînd de jumătatea cuvîntului cu care
încerc să mă rup de ceea ce nu va fi niciodată
plin de înţeles.
Coborînd, frunza se teme pentru mine la fel cum iarba
urcînd, tot pentru mine se teme.
Tinereţea mea e ca femeia despre care unii
spun că va sfîrşi pe străzi dosnice.