marin mincu e în așteptare
un ochi crispat demolează cu furie
structura chimică a obiectelor
repune elementele în libertate
între goluri și plinuri
așa numitele pliuri interstițiale
mâna lui se strecoară vioaie
veveriță de fum între două crengi
între crengile realului
din abundență frunze vorbe bălării
în răsfăț dezmăț de forme informe
falnica practică semnificantă
a descoperi limba poeziei
mâna apăsată pe trăgaciul mașinii de scris
să împuști acel vers așteptat
singurul vers care doare
marin mincu stă aplecat
între formele stării de real
cea mai malignă dintre stări pe care
n-o vindecă nici un spital
