- Dacă ai timp, i-am răspuns. Dumnezeu a
zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea. Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească, iar apoi tânjesc
iar să fie copii; că își pierd sănătatea pentru a face bani, iar apoi își pierd
banii pentru a-și recăpăta sănătatea
Faptul că se gândesc cu teamă la viitor și uită prezentul, iar astfel nu
trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca și cum nu ar muri
niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le
învețe copiii tăi?
- Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima
celor pe care îi iubesc și că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se
vindece; să învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela
care are nevoie de cel mai puțin; să învețe că există oameni care îi iubesc,
dar pur și simplu încă nu știu să-și exprime sentimentele; să învețe că doi
oameni se pot uita la același lucru și ca pot să-l vadă în mod diferit; să
învețe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalți și că, de asemenea, trebuie
să se ierte pe ei înșiși.
- Mulțumesc pentru timpul acordat, am
zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să știe?
Dumnezeu m-a privit zâmbind și a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.
