Regele orb s-a așezat în fotoliu
Orbii așteaptă urlând
Regele orb face un semn
Osânditul orb este adus
Călăul orb își ascute securea
Soldații orbi îl târăsc pe osânditul orb strigând:
Hei, călăule, unde ești?
Călăul orb strigă:
Aici! Aici! Luați-vă după sunetele securii pe care tocmai o ascut!
Bâjbâind, împiedicându-se, înjurând, soldații orbi l-au adus
Pe osânditul orb lângă călăul orb
Călăul orb se ridică și-l pipăie rânjind pe
osânditul orb
Îi spune: așează-ți capul deasupra buturugii
Osânditul orb caută cu mâinile prin praf
Caută buturuga, o găsește, o pipăie, își potrivește capul deasupra
Regele tremură de nerăbdare:
Ce faceți acolo? Urlă regele orb,
De ce nu începe odată? Strigă mulțimea oarbă.
Totul e gata – strigă călăul orb,
Își ridică securea și lovește cu sete alături, în praf.
Apoi începe să pipăie,
Caută urme de sânge.
Osânditul orb chicotește,
Mâinile călăului îl ating:
Aici ești? Îl întreabă călăul orb,
Aici sunt, spune osânditul orb,
S-a terminat?- strigă regele orb
Gata? S-a sfârșit?- urlă orbii.
