poate
fi o nouă treaptă
când
urcăm scara
dinspre
durerii tainiţa
vino,
frate, căci lumina
peste
umbre cade dreaptă
precum
cad cu miez de vară
nuferii
pe gura serii.
Şi
mai vine, frate, gândul
să
ţi-l speli de oseminte
sau
să spargi roua aprinsă
peste
pleoapa lumânării;
vino,
de nu ştii cuvinte
să-ţi
arăt coaja desprinsă
din
bucata de zăpadă
care
rupe buza mării.
Şi
de-o fi război sau ceartă
de
la tine mai departe
fii
acela care legi
şi
nu cel care desparte;
vino,
frate, căci lumina
de
cunoaşte vreo izbândă
se
găseşte cineva
să
o fure mai întâi
pentru
ca apoi s-o vândă.
