Iancu Văcărescu - Stanțe la List

I

    Cum va-ndrăzni poetu
    Să cerce să te cînte,
    Ș-a-ți nemeri portretu
    Văpsele să frămînte ?

II

    Cînd însuți ți-ești cîntarea,
    Zugravu și sculptoru,
    În inimi sapi mirarea
    Și lauda-ți și-amoru ?

III

    Dar lumea ce te știe
    Mult să se-nveselească !
    Talentu-ți se descrie
    Prin limba românească :

IV

    Acum l-a ei rostire
    Dă adevăru biru ;
    Prin a virtute-ți fire,
    Tu list, cînți cu claviru

V

    Tu cînți ca melodia
    De glas, susur, murmură,
    Tu cînți ca armonia
    De stele, de natură.

VI

    Tu cînți și ca lumina,
    Ca fulgeru, ca tunet ;
    Cînți d-aure, zefiri lina
    Suflare și răsunet.

VII

    Tu cînți ca libertatea
    În inimi împilate ;
    C-amoru, ca dreptatea
    Cînți ; răni sînt alinate.

VIII

    Tot tonu-ți din simțire
    Românul nu-și mai scoate ;
    A ta întipărire
    El a uita nu poate.

IX

    Adu-ți și tu aminte.
    Oriund-ei fi ferice,
    D-aceste dragi cuvinte,
    Ce dragostea-i îți zice.