Iancu Văcărescu - Ceasornicul îndreptat

Tu, care vremea ne spui că trece,
Ne aduci aminte des mortea rece,
Vino acuma, ia 'nvățătură,
Schimbă nedreapta ta măsură!
Scii, ticălosul om, ce puține
Pote să aibă cesuri de bine.
Când dar asupră-i răul se scolă,
Când stăpânesce războiu sau bola,
Vezi sărăcie, necaz, durere;
Când vezi primejdia 'n putere:
Atunci fă anul d'un sfert să fie,
Ș'ăl sfert să trecă, să nu mai vie!
Iar când tu vrajba vezi lepădată,
De soț soția apropiată,
Părinți, fii, frați 'și arăt iubire,
Cum lor povață dă sfînta fire;
Când a orî-căruia cuget spune
Mulțumiri scumpe de fapte bune,
Chiar când vrăjmașului meu fac bine:
Cât ziua sfertul atuncea ține!
Vezi a mândriei la om peire,
Nemilostivă neomenire,
Nelegiuire că se uneltesce,
Prieteșug că se răcesce;
..............................
Vezi tu un cuget fără de lege,
Că sfinte noduri va să deslege,
De simțiri inima când vezi secă:
Fă ca minutul, anul să trecă!
Când vezi dreptatea că biruesce,
Când despărțiții înger unesce,
Când toți Românii au cinste mare,
A simpatiei când vezî lucrare,
Când obștea nostră e fericită:
..............................
Atunci secunda fă s'întârzie,
D'un bun an visect fă-o să fie!
Așa, plăcută, tu dându-mi pace,
Și eu prieten al tea m'oiu face;
Iar cum bați cesuri de vel mal bate,
Nemu-ți dărăpăn, după dreptate!
Căci fără nici o milostivire
Superi auzul ș'ori-ce simțire,
Când fără vreme spui că e vreme:
De rău, de morte, tot a ne teme