Tristan Tzara - Biografie

Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moineşti - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet şi eseist evreu român, născut în Moineşti, România şi stabilit mai târziu în Franţa, cofondator al mişcării culturale dadaiste care a condus la o revoluţie majoră în artele plastice şi literatură. In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu şi Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski şi ajutorul lui Iosif Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia şi în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanţa particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referinţă importantă pentru simboliştii care l-au influenţat puternic pe tînărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet "trist în țară" (sursa: Heinrich Stiehler în "Tristan Tzara zwischen Peripherie und Zentrum"). Mişcarea dadaistă îşi are originea în oraşul elveţian Zürich în timpul Primului Război Mondial. Tzara ajunge acolo în toamna lui 1915 şi curînd se alătură unui grup de tineri intelectuali care pun la cale "happening-urile" de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a născut celebra mişcare Dada, care nu e o invenţie exclusivă a lui Tzara, dar "nu ar fi devenit niciodată ceea ce a devenit fără eforturile de popularizare şi diplomaţia lui" (parafrază după R. Huelsenbeck). In 1919 se mută la Paris într-o încercare de a lansa Dada pe o scenă cu adevărat universală. Mulţi critici consideră totuşi că perioada cu adevărat inovativă a mişcării încetează odată cu acest "transfer". Fiind la Paris s-a angajat în activităţi tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault şi Louis Aragon pentru a şoca publicul şi a dezintegra structurile limbii. Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sînt: La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine) şi Vingt-cinq poèmes (1918; Douăzeci şi cinci de poeme), respectiv manifestele mişcării: Sept manifestes Dada (1924; Şapte manifeste Dada). În a doua parte a anului 1929, sătul de nihilism şi distrugere, intră în activităţile mai constructive ale Suprarealismului. Şi-a consumat mult timp pentru reconcilierea Suprarealismului cu Marxismul şi a intrat în Rezistenţa Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi în Partidul Comunist Francez în 1947, când a devenit cetăţean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca protest împotriva suprimării revoltelor din Ungaria de către Uniunea Sovietică. Aventurile lui politice îl vor apropia de fiinţele umane şi gradat se va transforma într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara revelează durerile sufletului prins între revoltă şi uimirea datorată tragediilor zilnice ale condiţiei umane. Lucrările sale de maturitate încep cu L'Homme approximatif (1931; Omul aproximativ) şi continuă cu Parler seul (1950; Vorbind singur) şi La Face intérieure (1953; Faţa interioară). În acestea, cuvintele aleatoare ale lui Dada sunt înlocuite cu un dificil, dar umanizat limbaj. A murit la Paris şi a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse. La Moineşti există o statuie dedicată lui Tristan Tzara, a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru. La Première aventure céleste de Monsieur Antipyrine, Collection Dada, Zürich, 1916 (cu ilustraţii de Marcel Iancu) Vingt-cinq poèmes, Collection Dada, Zürich, 1918 (cu ilustraţii de Hans Arp) Cinéma calendrier du coeur abstrait. maisons, Collection Dada, Zürich, 1920 (cu ilustraţii de Hans Arp) Gáz-szív szindarab három felvonásban/Tristan Tzara fordította Gáspár Endre, 1921 Le Coeur à barbe, journal transparent..., 1922 De nos oiseaux, Editura Kra, Paris, 1923 (cu ilustraţii de Hans Arp) Sept manifestes Dada, 1924 Mouchoir de nuages, tragédie en 15 actes, Éditions de la galerie Simon, 1925 (ornată cu desene acvaforte de Juan Gris) Indicateur des chemins de coeur, J. Bucher, 1928 L'arbre des voyageurs, Éditions de la Montagne, 1930 L'Homme approximatif, Fourcade, Paris, 1931 Essai sur la situation de la poésie, 1931 Où boivent les loups, Editions des Cahiers Libres, Paris, 1932 L'antitête, Editions des Cahiers Libres, Paris, 1933 Insurecţia de la Zürich de Saşa Pană precedată de Primele poeme ale lui Tristan Tzara, editura unu, Bucureşti, 1934 Grains et issues, 1935 Ramures, Éditions G.L.M., 1936 (cu un desen de Giacometti) Vigies. 6e cahier de Habitude de la poésie, Éditions G.L.M., 1937 La Deuxième aventure céleste de M. Antipyrine, Éditions des Réverbères, 1938 Midis gagnés: Poèmes, Denoël, 1939 (cu 6 desene de Henri Matisse) Une route, seul soleil, 1946 Le Signe de Vie, Bordas, 1946 Le coeur à gaz, Éditions G.L.M., 1946 Vingt-cinq et un poèmes, Editions de la Revue Fontaine, Collection l'Age d'Or, 1946 (cu 12 desene de Hans Arp) Terre sur terre, împreună cu André Masson, D. des Trois collines, 1946 Le surrealisme et l'apres guerre, Nagel, Paris, 1947 Morceaux choisis, Bordas, 1947 (prefaţă de Jean Cassou) La Fuite, poème dramatique en 4 actes et un épilogue, Gallimard, Paris, 1947 Picasso et les Chemins de la Connaissance, Editions d'Art Albert Skira, 1948 Sans coup férir, 1949 De mémoire d'homme: Poème, Bordas, 1950 Parler seul, 1950 Le Poids du monde, 1951 Phases, Maisonnneuve, 1952 (cu portret de Paul Swan) La Première main, Pab, 1952 La face intérieure, Seghers, 1953 L'Egypte, Face a Face, Lausanne, 1954 (cu fotografii de Etienne Sved) Parler seul (Planètes), Caractères, 1955 (cu desene de Jean Arp) À haute flamme, 1955 La Bonne heure, Impr. de R. Jacquet, 1955 (cu ilustraţii de Georges Braque) Miennes, Caractères, 1955 (cu desene acvaforte de Jacques Villon) Le Temps naissant, Pab, 1955 (cu o ilustraţie de Néjad) Le fruit permis, 1956 Frère Bois, Pab, 1957 (cu o gravură de Jean Hugo) La Rose et le chien, poème perpétuel, Pab, 1958 (cu desene acvaforte de Pablo Picasso) Juste présent, 1961 (cu desene acvaforte de Sonia Delaunay) Lampisteries précédées des sept manifestes dada, Editeur Jean-Jacques Pauvert, 1963 (cu portret şi desene de Francis Picabia) Primele poeme. Insurecţia de la Zürich, Cartea Românească, Bucureşti, 1971 (ediţie mult adăugită, îngrijită şi postfaţată de Saşa Pană; postum) Poèmes roumains, Ed. la Quinzaine Littéraire, 1974 (postum) Cosmic realities vanilla tobacco dawnings, Arc Publications, 1975 (postum) Şapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, 1925-1930, Editura Univers, Bucureşti, 1996 (traduceri, prefaţă şi note de Ion Pop; postum) Vingt cinq poemes = Douăzeci şi cinci de poeme, Editura Vinea, Bucureşti, 1998 (prefaţă de Nicolae Ţone şi traduceri de Nicolae Ţone, Serge Fauchereau, Laurenţiu Ulici, Pierre Mazars şi Marin Sorescu;