Tristan Tzara - drogherie-conştiinţă

din lampa unui crin se va naşte un prinţ atât de înalt
încât artezienele vor înălţa uzinele
şi lipitoarea transformându-se în arbore maladiv
caut rădăcina doamne imobil doamne imobil
pentru ce atunci da vei afla
vino rotindu-te către plânsul inutil

papagal umed
cactus de lignit umflă-te între coarnele vacii negre
papagalul scobeşte turnul manechinul sfânt

în inimă există un copil - o lampă
medicul spune că el nu va trece noaptea

pleacă apoi în linii scurte şi ascuţite linişte rocă silicioasă

când lupul vânăt se odihneşte pe alb
alesul îşi alungă-ntemniţaţii
arătând flora născută din moarte care va fi cauza
şi va apărea cardinalul de franţa
cei trei crini lumină fulgurală virtute electrică
roşu lung sec pictând peşti şi litere în culori

uriaşul leprosul peisajului
încremeneşte între două oraşe
are pârâuri cadenţă şi ţestoasele de pe coline se-adună greoi
scuipă nisip îşi frământă plămânii de lână să limpezeşti
sufletul şi privighetoarea se rotesc în râsul său - floarea-soarelui
vrea să culeagă curcubeul inima mea este o stea de mare de hârtie

în missouri în brazilia în antile
dacă te gândeşti şi dacă eşti mulţumit cititorule devii pentru o clipă transparent
creierul tău burete transparent
şi în această transparenţă va fi o altă transparenţă mai îndepărtată
îndepărtată când un animal nou se va albăstri în această transparenţă


din vingt-cinq poèmes (1918)

(traducere de Nicolae Tzone)