Albumul? Bal mascat cu lume multă,
În care toţi pe sus îşi poartă
nasul,
Disimulându-şi mutra, gândul,
glasul…
Cu toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă.
Şi eu intrai. Mă vezi rărindu-mi
pasul.
Un vers încerc cu pana mea incultă.
Pe masa ta aşez o foaie smultă,
Ce de când e nici n-a visat Parnasul.
Spre-a-ţi aminti trecutele petreceri,
Condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă.
De la oricine-un snop de paie seceri,
Apoi te uiţi râzând la câte-o filă:
Viclean te bucuri de-ale
noastre-ntreceri,
Privind în vrav prostia imobilă.
