Tristan Tzara - Elegie pentru venirea iernii

Iubită, (auzi) se vaită plopii că pleci
Şi eu mă gândesc: să nu-ţi fie frig
Să iei haine groase şi cărţi de citit
(O să găseşti într-o noapte un crin veştejit)

Ştiu cum o să fie: (comedie) o să-mi iau o batistă curată
În care o să-mi plâng durerea toată, - şi-o să tuşesc căci o să fiu răcit
Apoi o s-o desfac în vânt când o să fii departe - gând cinstit
Şi o să mă gândesc la altă dată căutând pe stradă altă fată

Gândeşte-te: Acolo poate nimeni n-o să te aştepte
Şi o să plângi, şi o să-ţi pară rău, e tristă viaţa, tristă
O să-ţi aduci aminte veşnic de fâlfâire de batistă
Ce-o să dezlănţuie-n grădina ta vânt năprasnic
Pustiind aleile, dezrădăcinând gândul casnic

Ascultă sfaturile mele înţelepte
Stai lângă masă tăcută şi coasă
N-ai isprăvit încă rochia cea de mătasă
Ascultă sfaturile mele înţelepte.

Iuubito - vine iarna şi tu pleci
Şi calul putrezit şi vechi în grădină
Nu mai are nici coamă nici urechi; eu aştept luna plină
Să încalec pe el şi să fug după tine, lumină (Înţelegi...) 

 din Primele poeme