Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Tristan Tzara - manifest arta proletară – 1923



~~~
clubul dada, sau mai degrabă huelsenbeck, l-a refuzat pe schwitters în 1918, sub pretextul lipsei de angajament politic
dar, în 1923, creatorului mertz-ului îi revine sarcina de a stăvili, sprijinindu-se pe argumente, o artă de tip proletar (realist-socialistă), cum i se va spune mai târziu şi asta cu girul nucleului de la zurich şi al constructivismului olandez în propria revistă
o fondase în ianuarie 1923, la momentul turneului dada mertz în olanda, cu doesburg, la patru luni după întâlnirea dada-constructivistă de la weimar

~~~
nu există o artă care să ţină de o clasă determinantă de oameni, iar lucrul acesta nici n-ar avea vreo importanţă în viaţă

celor care vor să creeze o artă proletară le punem întrebarea:
ce este arta proletară?
este arta făcută de proletarii înşişi?
sau o artă în serviciul exclusiv a proletariatului?
sau o artă destinată să trezească instinctele proletare?

nu există artă făcută de proletari, fiindcă un proletar care creează artă nu mai e proletar, ci artist
un artist nu este nici proletar, nici burghez, iar creaţia lui nu aparţine nici proletariatului, nici burgheziei, ci tuturor
arta este o funcţie spirituală a omului şi urmăreşte să-l elibereze din haosul vieţii (din tragic)
arta e liberă în utilizarea mijloacelor sale şi depinde de legile proprii şi numai de acestea; din clipa în care o operă este o operă de artă, ea se află cu mult deasupra diferenţelor de clasă între proletariat şi burghezie
dacă arta ar fi trebuit să servească exclusiv proletariatul, trecând peste faptul că proletariatul este contaminat de gusturile burgheziei, această artă ar fi la fel de limitată ca şi una specific burgheză
o asemenea artă n-ar fi universală, nu ar prinde rădăcini în sentimentul naţional universal, ci în consideraţii individuale, sociale, limitate în timp şi spaţiu
dacă arta ar trebui să trezească instinctele cu tendinţă proletară, ea s-ar folosi, în cele din urmă, de aceleaşi mijloace ca şi arta religioasă sau naţionalistă

oricât de banal ar părea, în realitate e acelaşi lucru să pictezi armata roşie cu troţki în frunte sau armata imperială a lui napoleon
pentru valoarea unui tablou ca operă de artă, nu e loc de trezire a instinctelor proletare sau a sentimentelor patriotice
ambele sunt, din punctul de vedere al artei, o escrocherie

singura datorie a artei este de a trezi, prin propriile-i mijloace, forţele creatoare ale omului, iar scopul său este maturitatea omului, nu a proletarului sau a burghezului
numai talentele limitate ajung, din lipsă de cultură şi îngustime a vederilor, să producă, în mod mărginit, un lucru precum arta proletară (politica în pictură)
artistul renunţă la câmpul specific al organizaţiilor sociale

arta pe care o dorim nu e nici proletară, nici burgheză, pentru că trebuie depuse energii destul de puternice pentru a influenţa ansamblul culturii în loc de a te lăsa influenţat de raporturile sociale
proletariatul este o stare care trebuie depăşită, burghezia este o stare care trebuie depăşită
dar proletarii care imită burghezkult prin prolekult sunt tocmai aceia care susţin această cultură putredă a burgheziei, şi asta fără să fie conştienţi; în detrimentul artei şi în detrimentul culturii
cu ataşamentul lor conservator faţă de vechile forme de expresie şi-au trăit vremea şi cu dezgustul absolut de neînţeles pe care-l manifestă pentru arta nouă, ei prelungesc viaţa acelui lucru pe care, dacă dăm crezare manifestelor lor, urmăresc să-l combată: cultura burgheză
astfel, în cele din urmă, vedem că sentimentalismul burghez şi romantismul burghez, în ciuda strădaniilor perseverente ale artiştilor radicali spre a le abroga, se menţin şi sunt chiar din nou cultivate şi întreţinute

comunismul este astăzi o cauză deja la fel de burgheză ca şi socialismul majoritar, adică noua formulă a capitalismului
burghezia foloseşte aparatul comunist – care nu-i o invenţie a proletariatului, ci a burgheziei – în scopul de a servi la renovarea culturii sale în descompunere (rusia)

în consecinţă, artistul proletar nu se bate nici pentru artă, nici pentru o viaţă nouă, ci pentru burghezie
o operă de artă proletară nu e altceva decât un afiş publicitar pentru burghezie

ceea ce pregătim noi, dimpotrivă, este o operă de artă totală ce se propulsează cu mult deasupra afişelor publicitare, indiferent că ele laudă meritele şampaniei, ale dada sau ale dictaturii comuniste


 
*** theo van doesburg, hans arp, chr spengemann, kurt schwitters, tristan tzara – haga 6 martie 1923
manifest apărut în “numărul i” al revistei mertz, nr 2 hanovra, aprilie 1923
reprint mouvement art libre, 1988
traducere de marc dachy, în kurt schwitters, mertz, ursonate, cham libre/leobovici, 1990
 
 
 

Tristan Tzara - mic oraş în siberia


 
o lumină albastră făcându-ne să stăm
împreună aplatizaţi pe acoperiş
e ca şi întotdeauna tovarăşul nos-
tru
ca o etichetă din porţile
infernale pusă pe o sticlă
medicinală
e casa calmă prietenul meu
tremură
şi atunci gros curbata uşă
oferă săritul peste bătrâneţe din oră
în oră pe cadran
gulerul intact de lămpi de
scurtături pentru locomotive coboară
în jurul nostru din când în când
şi se desumflă tu numeşti asta
tăcere bând acoperişuri de tinichea
licărire de cutie de herringi şi inima
mea decentă pe case
modeste mai modeste mai impunătoare
mai modeste pe care aş
galopa şi freca mâinile
pe tabla dură cu fărâmituri
de pâine a dormi oh da de numai ar putea
cineva să facă numai asta
trenul punctual leguma
spectacolul turnului frumosului eu
stau în banca mea
ce contează leguma frumosul
ziarul ce vine după care este
rece aştept vorbeşte mai tare
inimi şi ochi se învârt
în gura mea
î n a i n t e m a r ş
şi copii mici în sânge
[e îngerul? eu vorbesc de el care
se aproprie]
hai să fugim şi mai repede
mereu oriunde noi vom rămâne
printre ferestre întunecate


din vingt-cinq poèmes (1918)
(traducere de Yigru Zeltil)
 

Tristan Tzara - marea deplângere a obscurităţii mele unu


rece vâltoare zigzag al sângelui
n-am niciun suflet cascadă fără niciun
prieten şi niciun talent doamne
eu nu primesc întotdeauna
scrisorile mamei mele
ce trebuie să treacă prin rusia
prin norvegia şi prin anglia
amintirile în spirale roşii
îmi prăjesc creierul în rândurile
amfiteatrului
şi ca o reclamă luminoasă
a sufletului meu, ghinion a ţâşnit din
sfera
turn de lumină inel forfotind
de furnici albastre
nimb veştejit secetă a
supărării

vino aproape de mine ca rugăciunea
să nu te enerveze coboară în
pământ precum scafandri
încă neinventaţi
apoi obscuritatea de fier se va preface
în sare şi vin
simplitate paratrăznet al plantelor
noastre ai grijă
paratrăznete care formează
un păianjen
astfel devin cununa unui
christ enorm
amorf ţinut arc voltaic

vulturii zăpezii vor veni
ca să hrănească stânca
unde lut adânc va deveni
lapte
şi laptele va tulbura noaptea
lanţurile vor vibra
ploaia va face lanţuri
grele
va forma roţi în spaţiu
raze
sceptrul în mijlocul cărora crengi
ziare vechi tapetează
un paralitic
nimb veştejit
inel forfotind de furnici albastre
domn deget auriu furnal
sphingerie
de ce să-l strângi de ce
după bubuitul tunetului martie
militarul se va dezlănţui
disperarea mea tub de fier ca de tinichea
dar de ce oh de ce?
aşa aşa mereu dar drumul
t u t r e b u i e s ă f i i p l o a i a m e a
o b s c u r i t a t e a m e a m e t a l u l m e u
c i r c u i t u l m e u f a r m a c i a m e a n u
m a i p l â n g e n u m a i p l â n g e
d a c ă v r e i


din vingt-cinq poèmes (1918)
(traducere: Yigru Zeltil) 

Tristan Tzara - manifestul domnului aa antifilosoful



fără să-l caut pe te ador
care-i un boxer francez
valori maritime nergulate precum depresiunea lui Dada în sângele bicefalului
alunec între moarte şi fosfaţii nehotărâţi care scarpină un pic creierul comun al poeţilor dadaişti
din fericire
căci
aur
mină
tarifele şi viaţa scumpă m-au hotărât să las la o parte D-urile
nu este adevărat că falşii dada mi le-au smuls deoarece
rambursarea va începe din momentul
iată de ce să plângi nimicul care se numeşte nimic
şi am măturat boala în vamă
eu carapace şi umbrelă a creierului de la amiază la ora două de abonament
superstiţios declanşând mecanismele
baletului spermatozoid pe care-o să-l găsiţi în repetiţie generală în toate inimile indivizilor suspecţi
o să vă mănânc niţel degetele
vă plătesc reabonamentul dragostei de celuloid care scrâşneşte ca porţile de metal
iar voi sunteţi nişte tâmpiţi
voi reveni odată precum urina voastră renăscândă la bucuria de a trăi vântul mamoş
şi întemeiez un pensionat de susţinători de poeţi
şi vin încă o dată să-ncep din nou
iar voi sunteţi toţi nişte tâmpiţi
şi cheia selfcleptomanului nu funcţionează decât cu ulei crepuscular
pe fiecare nod al fiecărei maşini se găseşte nasul unui nou-născut
şi suntem toţi nişte tâmpiţi
şi foarte suspecţi de o nouă formă de inteligenţă şi de o nouă logică în propriul nostru stil
care nu-i câtuşi de puţin Dada
şi voi vă lăsaţi duşi de Aaism
şi sunteţi toţi nişte tâmpiţi
nişte cataplasme
cu alcool de somn purificat
nişte bandaje
şi nişte tâmpiţi
virgini



din Şapte manifeste dada
(traducere de Ion Pop) 
 
 

Tristan Tzara - îmblânzitorul de lei îşi aminteşte


 
priveşte-mă şi fi culoare
pe urmă
râsul tău înghite soare pentru iepuri
pentru cameleoni
stoarce-mi corpul între două linii
late lasă foametea să fie lumină
la culcare vezi suntem albastru greu
antilopă pe ureche glaciară
în roci graniţe fără
cusur - ascultă piatra
bătrân pescar rece înalt pe
hârtie ştiri înştiinţează-le pe fete
în sârmă şi zahăr întoarce-te
lent cănile sunt mari
precum albe umbrele de soare ascultă
rulează-te rulează-te roză

în colonii
amintire miros de farmacie cu-
rată bătrână menajeră
vioi armăsar şi cereale
corn apel
fluier
bagaj menajerii obscure
vreţi să muşcaţi ferăstrăul
orizontal a vedea



din vingt-cinq poèmes (1918)
(traducere de Yigru Zeltil)
 

Tristan Tzara - gigantica lepră albă a peisajului



sarea se grupează în constelaţie
de păsări pe tumoarea căptuşelii

în plămânii săi stele de mare şi
bolduri se echilibrează
microbii se cristalizează în
palmieri ai leagănelor de muşchi
salut fără o ţigară tzantzantza
ganga
bouzdouc zdouc nfoùnfa mbaah
mbaah nfoùnfa
macrocystis perifera să îmbrăţişeze
bărcile chirurg al bărcilor
curată umedă cicatrice
leneveală a luminilor geniale
bărcile nfoùnfa nfoùnfa
nfoùnfa
eu forţez lumânări în
urechile sale gangànfah helicon şi
boxeur pe balcon vioara
hotelului în baobabi de flăcări
flăcările se dezvoltă în
formaţiune spongieră

flăcările sunt bureţi
ngànga şi loveşte
scările urcă precum
sângele gangà
ferigile spre stepele
de lână şansa mea spre cas-
cade

flăcările bureţi de sticlă
saltelele răni saltelele
saltelele cad wancanca
aha bzdouc fluturii
foarfecile foarfecile foarfecile
şi umbrele
foarfecile şi norii foar-
fecile corăbiile
termometrul consideră ultra-
roşul gmbabàba
pelerină educaţia mea coada mea
e rece şi monocromatică
nfoua loua la
ciupercile portocalele şi
familia de sunete de dincolo de tribord
în începutul în începutul triunghiul
şi copacul călătorilor în începutul

creierii mei pleacă pentru hi-
perbolă
caolina dă năvală în cutia sa
craniană
dalibouli obok şi tòmbo şi tòmbo
pântecul său e o mare puşculiţă
aici intervine toba majoră
şi cel care aplaudă
deoarece sunt zigzaguri pe sufletul
său şi mulţi de rrrrrrrrrrrrrr
aici cititorul începe să ţipe
el începe să ţipe începe să
ţipe apoi în ţipăt sunt
flaute care se multiplică - nişte
corali
cititorul vrea poate să moară
sau să danseze şi începe să ţipe
el e un idiot slab murdar el nu în-
ţelege versul meu el ţipă
el are un singur ochi
el are zigzaguri pe sufletul său
şi mulţi de rrrrrrr
nbaze baze baze uită-te la diadema
submarină care se deşiră în alge
aurii
honzondrac trac
nfoùnda nbabàba nfoùnda tatan
babàba



 din vingt-cinq poèmes (1918)
(traducere de Yigru Zeltil)
 
 

Tristan Tzara - Gară



dansează ţipă sparge
se roteşte aştept pe bancă
totuşi ce? nervii sunt tăceri
de clipe-întrerupte

citesc calm
cotituri
ziar
cine trece pe-alături?

nu ştiu
dacă sunt singur de tot
ascultă lumina dar în ce
parte şi de ce

zborul unei păsări care arde
este virilitatea mea sub cer
caut azil în depărtarea de foc
furând rubin

sufletul l-am dat
pietrei albe
dumnezeu fără publicitate
înţelept şi exact

ordine în prietenie
să spui: durerea flăcării
mi-a înnegrit ochii
şi i-am aruncat în cascadă

să pleci
iată faţa mea
în cercul serii sau în valiză
sau în cuşcă zăpadă

plec în seara aceasta
plânge scânteia
în patul meu în uzină
urlă câinii şi jaguarii

şi tu ţi-ai dat sufletul
pietrei brăţară
saltimbanc cu craniul lung
fratele meu urcă

eu am fost onest
soră infinit
sfârşit în această
noapte

inimi de farmacii plante
se deschid licăririlor sferice
şi lichiorurile religiei este adevărat
leii şi clovnii



 din vingt-cinq poèmes (1918)
 (traducere de Nicolae Tzone) 

Tristan Tzara - Elegie pentru venirea iernii


Iubită, (auzi) se vaită plopii că pleci
Şi eu mă gândesc: să nu-ţi fie frig
Să iei haine groase şi cărţi de citit
(O să găseşti într-o noapte un crin veştejit)

Ştiu cum o să fie: (comedie) o să-mi iau o batistă curată
În care o să-mi plâng durerea toată, - şi-o să tuşesc căci o să fiu răcit
Apoi o s-o desfac în vânt când o să fii departe - gând cinstit
Şi o să mă gândesc la altă dată căutând pe stradă altă fată

Gândeşte-te: Acolo poate nimeni n-o să te aştepte
Şi o să plângi, şi o să-ţi pară rău, e tristă viaţa, tristă
O să-ţi aduci aminte veşnic de fâlfâire de batistă
Ce-o să dezlănţuie-n grădina ta vânt năprasnic
Pustiind aleile, dezrădăcinând gândul casnic

Ascultă sfaturile mele înţelepte
Stai lângă masă tăcută şi coasă
N-ai isprăvit încă rochia cea de mătasă
Ascultă sfaturile mele înţelepte.

Iuubito - vine iarna şi tu pleci
Şi calul putrezit şi vechi în grădină
Nu mai are nici coamă nici urechi; eu aştept luna plină
Să încalec pe el şi să fug după tine, lumină (Înţelegi...) 


 din Primele poeme

Tristan Tzara - clipă notă frate


 
nimic nu urcă nimic nu coboară nici o mişcare laterală
el se ridică
nimic nu mişcă nici fiinţa nici nefiinţa nici ideea nici prizonierul înlănţuit nici tramvaiul
el nu se aude decât pe sine
nu înţeleege nimic altceva decât scaunele piatra frigul apa -
cunoaşte trece prin materia dură
nemaiavând nevoie de ochi îi aruncă în stradă
ultimă scânteiere a sângelui în tenebre
ultim salut
îşi smulge limba - flacără străpunsă de-o stea
domolită
toamnă moartă ca o frunză de palmier roşu

şi reabsoarbe ceea ce a negat şi destrămat îl proiectează în altă emisferă anotimp secund al existenţei
cum unghiile şi pletele cresc şi se întorc


din vingt-cinq poèmes (1918)
(traducere de Nicolae Tzone) 
 
 

Tristan Tzara - drogherie-conştiinţă


din lampa unui crin se va naşte un prinţ atât de înalt
încât artezienele vor înălţa uzinele
şi lipitoarea transformându-se în arbore maladiv
caut rădăcina doamne imobil doamne imobil
pentru ce atunci da vei afla
vino rotindu-te către plânsul inutil

papagal umed
cactus de lignit umflă-te între coarnele vacii negre
papagalul scobeşte turnul manechinul sfânt

în inimă există un copil - o lampă
medicul spune că el nu va trece noaptea

pleacă apoi în linii scurte şi ascuţite linişte rocă silicioasă

când lupul vânăt se odihneşte pe alb
alesul îşi alungă-ntemniţaţii
arătând flora născută din moarte care va fi cauza
şi va apărea cardinalul de franţa
cei trei crini lumină fulgurală virtute electrică
roşu lung sec pictând peşti şi litere în culori

uriaşul leprosul peisajului
încremeneşte între două oraşe
are pârâuri cadenţă şi ţestoasele de pe coline se-adună greoi
scuipă nisip îşi frământă plămânii de lână să limpezeşti
sufletul şi privighetoarea se rotesc în râsul său - floarea-soarelui
vrea să culeagă curcubeul inima mea este o stea de mare de hârtie

în missouri în brazilia în antile
dacă te gândeşti şi dacă eşti mulţumit cititorule devii pentru o clipă transparent
creierul tău burete transparent
şi în această transparenţă va fi o altă transparenţă mai îndepărtată
îndepărtată când un animal nou se va albăstri în această transparenţă



din vingt-cinq poèmes (1918)

(traducere de Nicolae Tzone) 

Tristan Tzara - Cântecul logodnicei


Iubitul meu pătrunde pustia
Înlătură gâfâind nisipul fierbinte
În stânca vânătă din suflet
Simt cum i se încleștară ghearele arsurii*

O, iubitul meu, în rugăciune prinde-ți mâinile
Ascultă cum zbârnâie sfârșitul în urechi
Așteaptă să-ți curgă sângele din înserarea gurii
Și amintirile să-ți roadă trupul
Amintirile cu miros intim de culcușuri vechi

În plânsete de după-amiază ți s-a sfârșit lumina gurii
Umbra pădurii vibrează
Îmi întind poteca durerii tale, păpușă**
Și am pe inimă atât de frumoase pete***
Cu margini de rană ca rochiile de fete
În curcubeie de cenușă

*

Floarea felinarului a veștejit
Și-a frânt tulpina în umezeala întunericului
Luna și-a închis deasupra norilor lumina
Ca inima stareței în vechimea unui schit

Și eu te-am închis în noaptea cimitirului
Unde zboară păsări de fier
Plăpândă dragoste ruptă-n tăcere dintr-o lespede de crin sfios
Pomii sunt crizanteme de ger
Și tu ai înghețat în cer lângă un cântec frumos.


*Simt cum i se încleștează ghearele arsurii (var.)
**Îmi întind inima durerii tale, păpușă (var.)
***Și pe inimă am atât de frumoasă pete (var.) 


Tristan Tzara - Calendar


flacon cu aripi de ceară roşie în floare
calendarul meu saltă medicament
astral de inutilă ameliorare
se dizolvă la lumânarea aprinsă
a nervului meu capital
îmi plac accesoriile de birou
de exemplu
la pescuit de zei mici
dar al culorii şi al farsei
pentru capitolul mirositor unde
e totuna
pe pistă mângăiere a sufletului
şi a muşchiului
pasăre cralle
cu degetele-ţi crispate întinse şi
şovăitoare ca ochii
flacăra cheamă spre a strânge
eşti la adăpost
magazinele scuipă angajaţii la amiază
roata îi poartă
clopotele tramvaielor taie
fraza puternică

vânt dorinţă pivniţă sonoră de
insomnie
furtună templu
căderea apelor
şi saltul brusc al vocalelor
în privirile aţintite spre punctele abisurilor
următoare de depăşit trăite spre a concepe
cheamă trupurile umane uşoare
ca nişte chibrituri
în toate incendiile toamnei
vibraţii şi arbori
sudoare de petrol 



 din revista Dada nr. 3, 1918

Tristan Tzara - Ca să faceţi un poem dadaist


 
Luaţi un ziar.
Luaţi nişte foarfeci.
Alegeţi din acest ziar un articol de lungimea pe care intenţionaţi s-o daţi poemului dumneavoastră.
Decupaţi articolul.
Decupaţi apoi cu grijă fiecare dintre cuvintele care alcătuiesc acel articol şi puneţi-le într-un sac.
Scuturaţi uşor.
Scoateţi apoi fiecare tăietură una după alta.
Copiaţi cu conştiinciozitate în ordinea în care au ieşit din sac.
Poemul o să semene cu dumneavoastră.
Şi iată-vă: un scriitor nesfârşit de original şi de o sensibilitate fermecătoare, deşi neînţeleasă de vulg... 
 
 

Tristan Tzara - Prima aventură cerească a domnului antipyrine


DOMNUL BLEUBLEU
penetrează deşertul
ridică în urlet nivelul din nisipul lipicios
ascultă vibraţia
sanguinul şi stafidia
Mataoi Lounda Ngami cu forţarea unui
copil ce se tutuie

DOMNUL CRICRI
măşti şi neguri însănătoşite circ Pskow
am pus o uzină în circul Pskow
organul sexual este preţios este de plumb este mai gros
decât vulcanul şi se survolează deasupra de Mgabati
iisus al crevaselor al prăpăstiilor munţiilor
portugalia debarcader tropical şi parthogeneză
a limbilor alese de plumb ce se întind
Dschilolo Mgabati Baïlunda

FEMEIA ÎNSĂRCINATĂ
Toundi-a-voua
Soco Bgaï Affahou

DOMNUL BLEUBLEU
Farafamgama Soco Bgaï Affahou

PIPI
înaripare fără biserică fii fii cărbune cămilă
sinteză înaripare pe biserică rirică ridicăturile
dodododo

DOMNUL ANTIPYRINE
Soco Bgaï Affahou
zoumbaï zoumbaï zoumbaï zoum

DOMNUL CRICRI
nu există umanitate există reverberaţiile şi câinii
dzïn aha dzïn aha bobobo Tyao oahiii hii hii hébooum
iéha iého

DOMNUL BLEUBLEU
incontestabil

DOMNUL ANTIPYRINE
port închis fără fraternitate noi suntem amărâţi de fel
virează vedere scolastică a turnului Eiffel
imensă pauză şansă şi şansă şansă
mecanism fără dolar 179858555 iého bibo fibi aha
Dumnezeule o Dumnezeule lungimea canalului
febra de purpură dantele şi SO2H4

DOMNUL BLEUBLEU
Tombo Matapo rândurile de vicii ale nopţilor
ei şi-au pierdut crengile Moucangama
ei şi-au pierdut crengile Manangara
ei şi-au pierdut crengile poligon iregulat
şi Maţace cocina este prea groasă pentru emi-
sfera
cerebrală
nu cum sunt casele rândurile de vicii ale nopţilor

FEMEIA ÎNSĂRCINATĂ
patru sute păr şaizeci cămile
trei sute boabă de zibelină cinci sute boabă de hermină
măreţia sa este boală
cinci boabă de scunzi galbeni trei boabă de şeliză
o sută boabă de scunzi albi şi galbeni
o mare pasăre în viaţă Tyao
ty a o ty a o ty a o
şi patru fosile frumoase

DOMNUL CRICRI
zdranga zdranga zdranga zdranga
DOMNUL BLEUBLEU
di di di di di di di di
PIPI
zoumbaï zoumbaï zoumbaï zoumbaï
DOMNUL ANTIPYRINE
dzi dzi dzi dzi dzi dzi dzi dzi

marele nume Bleubleu supărat în a sa disperare
şi strigă manifestările sale din călătoria anterioară el
nu vrea nimic în laterală şi cloceşte în maniera
îngerilor în vezica sa intestinală a sosit
poliţia el este dezgustat şi se arată violent contrariat

DOMNUL CRICRI
case fluier uzine cap rasă
107 când noaptea stă foarte liniştită într-un
scarabeu
laponii întorşi catedrala drala drala
şi întorşi astfel că au devenit lumină H2O
cum cuplurile septentrionale în care s-au înrolat la
Ndjaro

DIRECTORUL
el este mort la distanţă căci farsa este un element
poetic, cum dolarul – de exemplu
ei s-au pus pe cântat

DOMNUL CRICRI
crocrocrocrocrocrodril
FEMEIA ÎNSĂRCINATĂ
crocrocrocrocrocrocrodrel
PIPI crocrocrocrocrocrocrocrodrol
DOMNUL ANTIPYRINE
crocrocrocrocrocrocrocrocrodral

la sfârşit nu ne obosim punctul derivării fără ajutor de
cubist şi Kintampo şi Crans şi Begnins şi Nicolas
asistaţi şi îmblănaţi baldachine langorile
măsurate spre încântarea lor dornavetă
mganoni

PIPI
sunt pe sena 5 moale de frumoase tuşuri
la bord 16 blazate robe 7 ale furiilor
în curcubeu de arţar 4

DOMNUL ANTIPYRINE
păsări antice ce faca caca pe burghez
caca este mereu un copil
copilul este mereu o oaie
caca este mereu o cămilă
copilul este mereu o oaie
şi noi cântâm
oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi

DIRECTORUL
eu sunt istoric
tu vii din Martinique
noi suntem foarte inteligenţi
şi noi nu suntem ai germanilor

DOMNUL CRICRI
energia mişcării interioare
viraj vioară munte munte negru balcon
şi acum îmi savurez boala – la spital

DOMNUL ANTIPYRINE
Soco Bgaï Affahou
încheieturile marcajelor petrolifere
care se elevează la mijloc mateloţii şovăielnici şi galbeni
Faraangama moluştele Pedro Ximenez de Batumar
se umflă fiicele păsării Ca2O4SPh
dilataţia vulcanilor Soco Bgaï Affahou
un poligon neregulat
inimarea în a sa soluţie şi vremuri bune

DOMNUL BLEUBLEU
Borkou Mmbaz gimnastica Mmbaz 20785
sub defrişările de dedesubt gât Jerez Amantillado

DOMNUL ANTIPYRINE
mai multe ridicături paralelipipede circulă printre microbi
automobilele şi canarii înfulecă din huilă
eu vreau să vă văd juşti
Erdera Vendrell

DOMNUL BUMBUM
cântecele saltimbancilor se reunesc
familiar înainte
plecare
acrobatul întinde o săritură în vânt
a vedea a pregăti înăuntru a vedea a vedea a pregăti a pregăti
endran drandre
iuuuuuuuuupht
unde pasăre noapte 1000 cântă în grilaj
unde pasăre noapte cântă în schimbare
unde pasăre noapte cântă pentru ulii
şi tu prinzi cerul de al meu cântec frumos
într-un magazin de păstrăvi

NPALA GARROO
Ei înrolează curcubeul pendulele se vaporizează
bineţe soarele se răceşte
şi studiează măsura intensităţii sale ultime
el este tot acelaşi îndrăgostit şi crestat

TRISTAN TZARA
Dada este intensitatea noastră; pentru a erija baionetele fără consecinţe capul sumatral al bebeluşului german; Dada este arta fără pantofi sau paralele; care este contra şi pentru unitate şi cu siguranţă împotriva viitorului; noi împingem înţelept ale noastre cearşafuri ce devin fiicele hulpave ale anti-dogmatismului nostru şi de asemenea exclusivistă care funcţionează când nu suntem liberi iar noi plângem pentru libertate Necesitate severă fără disciplină sau morală şi săltăm pe omenire. Dada se odihneşte în cadrul european al fabulelor, este mereu acelaşi rahat, dar noi vrem dorenavetă caiet în culori diverse, pentru a orna grădina zoologică a artei, din toate drapelele consulatelor clo clo bong hiho aho hiho aho Noi suntem directori de circ şi suflăm printre vânturile forurilor, printre coverturile prostituţii teatre realităţi sentimente restaurante Hohohohihihioho Bang Bang. Noi declarăm că automobilul este un sentiment ce noi îl alegem printre lentorile abstracţiilor, trans-atlanticurilor şi zgomotelor şi ideilor. În timp ce noi exteriorizăm uşurinţa noi căutăm esenţa centrală şi noi suntem mulţumiţi făcând săritura; noi nu visăm pentru a deschide ferestrele superbei elite căci Dada nu există pentru persoană, şi noi visăm că toată lumea a înţeles care este balconul Dada, vă asigur. Ei nu intenţionează a face marşuri militare şi coborî în aerul liniştit ca un serafim într-o baie publică, pentru a se pişa şi a înţelege parabola Dada nu este o nebunie – nici înţelepciune – nici ironie vezi bine, burghez delicat.
Arta este un joc, copiii ansamblează cuvintele ca pe o sonerie în final, pentru a ţipa şi plânge strofa, şi a menţine gărzile hârtiilor şi strofa devine ocazie de a muri un pic, şi ocazia devine balerină şi copiii ţin cură pentru a pierde umbra.
Pentru a învia marii Ambasadori ai sentimentului
care au scris istoriceşte în alegere
psihologie psihologie hihi
Ştiinţe Ştiinţă Ştiinţă
trăiască Franţa
noi nu suntem naivi
noi suntem succesivi
noi suntem exclusivi
noi nu suntem simpli
şi noi discutăm foarte bine despre inteligenţă
Fără a noastră Dada, noi nu suntem o pasăre care să ia arta în serios, vă asigur, şi noi montăm Sudul pentru docţi: arta neagră fără umanitate ce vă place, dragi spectatori, îmi place mult de voi, îmi place mult de voi, vă asigur şi vă ador

PARABOLA
lor le cerem o damă vioaie
adresa unui bordel
pa pa pa pa pa pa pa pasăre
vă cântăm pe ridicătura unei cămile
elefanţii verzi ai sensibilităţii tale
tremură fiecare într-un vas telegrafic
cei patru stâlpi formează ansamblu
ţin mult cont de soare şi capul său se aplatizează
oua aah oua aah oua aah
Domnul poet are o pălărie nouă
de paie care este foarte frumoasă foarte frumoasă foarte frumoasă
seamănă cu o aureolă sfântă
căci cu adevărat Domnul poet este arhanghel
această pasăre este foartă albă şi fioroasă când
vin regimente întregi cu pendula ? ce muzică umedă care
DOMNUL CRICRI vizitează logodnica sa la spital
în cimitirul evreiesc mormintele sunt montate ca
şerpi
Domnul poet este arhanghel – adevărat
i s-a părut că farmacistul seamănă cu un fluture şi cu
Doamne-Doamne şi că viaţa este simplă ca un
bumbum când bumbum-ul inimii sale
femeia a construit baloane foarte foarte mici
care strigă când e vreo catastrofă
daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
idealistul ţine cont mult de soare şi capul său
este aplatizat
taratatatatatatata

DOMNUL ANTIPYRINE
A Ndumba à Tritriloulo à Nkogunlda
este o mare aureolă în care versurile curg în tăcere
căci versurile şi celelalte animale sunt de asemenea pâini
dolari inspiraţii
în ceea ce priveşte ferestrele care se rulează precum girafele
turnate în hexagoane ce se multiplică morocănos în torturi
luna se gonflează marsupiu şi devine câine
papagalul ara şi cacatourile admiră câinele
o pasăre-liră vine şi eclozează în adevărul fundului ei
sunt trupele de munte la nivelul
bisericii noastre care este gara de Vest părul
se face pierdut la Bucureşti şi reţine Mbogo ce montează
pe bicicletele sale tandre şi şuviţele telegrafice văd
pernele ventrilocului cum debordează patru ramoliţi
şi care se fac de creveţi în costume
preţioasa fotografie e aclimatizată trei copii striaţi
păriniţi cu viori pe colină deţin
pantalonii un histrion de pagini lunare se balansează
în balansoarul său
– frumoasa mea copilă ce curgi pe sticlă în braţe
paralele de arţar, racordează stomacul tău ce face
vânt la pupă
un băiat stacojiu este mort într-o parte
şi noi stăm cearşafurile continuă
maimuţele curtează pe diagonală la cer
muştarul devine o prescă rasă într-un cearşaf
noi suntem pe cale de a deveni reverberaţii
reverberaţii
reverberaţii
reverberaţii
reverberaţii
reverberaţii
reverberaţii
reverberaţii
reverberaţii
reverberaţii
pentru că noi nu ne vedem



(traducere [după ureche] de Yigru Zeltil)