Geo Dumitrescu - Poem de viligiatură

Astăzi am să scriu pe coala nopţii
un poem gândit într-o altă viaţă.
Ca niciodată şi ca întotdeauna
va fi vorba despre dragoste şi despre dimineaţă.

Era o dimineaţă de august aceea,
şi mă durea capul, simţeam undeva o rană
şi aveam o insistentă senzaţie de minus.
Ce frumos începuseşi dragoste sărmană!

Îmi aduc aminte de dinţii ei.
Erau galbeni şi aveau ceva din perfecţiunea unui ştiulete de porumb.

Şoldurile erau vagi
şi sânul abia cât un bumb.

Era tot o dimineaţă de august aceea
Când sărutările noastre au devenit comune ca nişte bani
Ei, dar cât te poţi iubi cu o fată
Care e ţărancă şi n-are decât paisprezece ani!

Ion Caraion - Biografie

Ion Caraion s-a nascut la 24 mai 1923, in comuna Rusavat (azi Viperesti), satul Palici, judetul Buzau. Numele sau real este Stelian Diaconescu.

Intre 1935-1942 urmeaza cursurile Liceului "B.P.Hasdeu" din Buzau, unde, din 1941, impreuna cu Al. Lungu, redacteaza revista de poezie "Zarathustra".

Debuteaza, in 1943, cu volumul de versuri "Panopticum" (Editura "Prometreu"); urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filozofie si lucreaza la ziarul "Timpul" .

Din 1945 este secretar general de redactie la revista "Lumea" (director G. Calinescu), iar in 1947 este numit sef de presa la Editura Fundatiilor Regale (directorul editurii: Al. Rosetti).

Editeaza impreuna cu Virgil Ierunca revista de poezie in cinci limbi "Agora", in care publica prestigiosi poeti si eseisti din tara si strainatate (revista a fost interzisa). Publica doua virulente articole: "Criza culturii" si "Criza omului" in ziarul "Jurnalul de dimineata".

Intre 1950 si 1955 face inchisoare, este dus la Canal si in minele de plumb de la Cavnic si Baia Sprie (in urma unei condamnari politice).

Pana in martie 1958 este redactor al publicatiilor "Limba si literatura", apoi este condamnat din nou, pana in 1964.
"Redebuteaza" in 1966 cu volumul de versuri "Eseu".

Scrie si publica intr-un tempo uluitor pentru a "recupera" anii ce i s-au furat de inchisoare. In 1981 familia Caraion primeste azil politic in Elvetia si se stabileste la Lausanne, unde scriitorul editeaza revistele internationale "Don Quijote" si "Correspondence" . Se stinge din viata, la Lausanne, in 21 iulie 1986.