Ion Barbu - Dedicaţie
Falangele acelei oboseli
De alge dezlegate catre sud,
A tamplei umbra din straine seri:
Cu drumul meu, atunci, le-am mai vazut.
La Düsseldorf, o cadra-n Bolkenstrasse
In jilt adanc, Evreul Botezat.
Si mainile, cascada unei rase,
Infasurau carbunele uzat.
“Stinse flacari. Arsa, struna
S-a lasat in arcul lirei.
Cartea singura mi-e urna
Cu cenusile iubirii.”
Tu, salt, tu, cresteri stangi, urzica-nalba!
Acestui scris valah, ca din Sion
Ridici o nevazut de scumpa nalba
Si — adiata — boarea altui zvon.
Un cant de mat argint al palei Nine
Mai greu ca orbul lunii il socot,
Curand un glas vom fi suind in tine
Cum Heine suna-ntr-insul versul got.
