Ion Barbu - Dioptrie

Inalt in orga prismei cantaresc
Un saturat de semn, poros infoliu.
Ca fruntea vinului cotoarele rosesc,
Dar soarele pe muchii curs - de doliu.
Aproape. Ochii impietresc crucis
Din fila vibratoare ca o toba,
Coroana literei, maracinis,
Jos in lumina tunsa, grea, de soba.
Odaie, indoire-n slabul vis?
- Deretecata trece, de-o matuse-
¬Gunoiul tras in conuri, lagar scris,
Adeverire zilei - prin cenuse.