Unchiului meu, Sache Soiculescu. al carui glas il imprumut aici.
Dintr-atatia frati mai mari:
Unii morti
Altii plugari;
Dintr-atatia frati mai mici:
Prunci de treaba,
Scunzi, peltici,
Numai eu, rasad mai rau,
Dintr-atatia, prin ce har?
Ma brodisem sui, hoinar.
Eram mult mai prost pe-atunci
Cand Paresimi da prin lunci,
Cu pietrisul de albine,
Ne parea la toti mai bine:
Tanci ursuzi,
Desculti si uzi,
Fetiscane
Cozi plavane
Infasate-n lungi zavelci,
O porneau in turma bleaga
Sa culeaga
Ierburi noi, craite, melci
Era umed in bordei
Si tuleam si eu cu ei.
I
Tot asa o data, iar,La un sfant prin Faurar
Ori la sfintii Mucenici,
Tarla noastra de pitici
Odihnea pe creasta, sus,
- Eu voinic prea tare nu-s:
Rupt din fuga,
Subt o gluga
De aluni, pe buturuga,
Odihnii
Si eu curand
Vezi, atunci mi-a dat prin gand
Ca tot stand si alegand
Jos, in vraful de foi ude
Prin lastari si vrejuri crude,
S-ar putea sa dau de el:
Melcul prost, incetinel
In ungher adanc, un gand
Imi soptea ca melcul bland
Din mormant de foi, pe-aproape,
Cheama Omul sa-1 dezgroape
Si pornii la scotocit
(Cu noroc, caci 1-am gasit).
Era, tot, o mogaldeata,
Ochi de bou, dar cu albeata:
Intre el si ce-i afar
Strejuia un zid de var.
- Ce sa fac cu el asa?
Sa-1 arunc nu imi venea
Vream sa vad cum se dezghioaca
Pui molatec, din ghioaca;
Vream sa vad cum iar invie
Somnoros, din colivie
Si de-a lungul, pe pamant,
M-asezai cu-acest descant:
-'Melc, melc, Cotobelc,
Ghem vargat
Si ferecat;
Lasa noaptea din gaoace,
Melc natang, si fa-te-ncoace.
Nu a bine sa te-ascunzi
Subt paretii grei si scunzi;
Printre vreascuri cerne soare,
Colti de iarba pe razoare
Au zvacnit iar muguri noi,
Pun pe ramura altoi.
Melc, melc,
Cotobelc.
Iarna leapada cojoace,
Si tu singur in gaoace!
Hai, iesi,
Din cornoasele camesi!
Scoate patru firisoare
Stravezii, tremuratoare.
Scoate umede si mici
Patru fire de arnici;
Si agata la festile
Ciufulite de zambile
Sau la fir de margarint
Inzauatul tau argint
Peste gardurile vii
Dinspre vii,
Ori de vrei si mai la vale,
In tarlale,
Tipareste brau de zale'
Dupa ce l-am descantat,
L-am pus jos
Si-am asteptat
Inserase mai de-a bine;
Crengi uscate, peste mine,
Bazaind la vantul stramb,
Imi ziceau rastit din dramb
Nazdravana de padure
Jumulita de secure,
Scurt, furis,
Inghitea din luminis.
Din lemnoase vagauni,
Capcauni
Ii vedeam piezis
Cum casca
Buze searbade de iasca;
Si intorsi
Ochi bubosi
Innoptau supt frunti pestrite
De paroase,
De barboase
Joimarite.
Si cum stam sub vant si frig
Strans carlig,
Iscodind cu ochii treji
Mai de sus de barna drumul,
Unde seara tese fumul
Multor mreji:
Pe subt vreascuri vazui bine
Repezita inspre mine
O gusata cu gateji.
Ghiondoras
Cata la cale;
De pe sale,
Cand la deal si cand la vale,
Curgeau betele taras.
Iar din plosca ei de guse
De matuse
Un taios, un aspru: harrsi
Plans prelung, cum scoate fiara,
Plans dogit,
Cand un sarpe-i musca ghiara,
Muget aspru si largit
De vuia din funduri seara
Mi-a fost frica, si-am fugit!
II
Toata noaptea viscoliInca bine n-ajunsesem,
Ca porni, duium, sa vie
O vifornita tarzie
De Paresimi.
Vantura, starnind galceava,
Alba pleava;
Si cadeau si maruntei
Bobi de mei
(Ningea bine, cu temei.)
In bordei,
Foc vartos manca naprasnic
Retevei.
Pe coliba singur paznic
M-au lasat c-un vraf de pene
Rar, le culegeam alene:
Mosul Iene
Razbatea de prin poiene
Sa-mi dea genele prin gene.
Si trudit
Langa vatra prigorit
Privegheam prelung taciunii
Umbre dese
Ca paunii
Imi roteau pe hornul sui
Leasa ochilor verzui.
Si-mi ziceam in gand: 'Dar el,
Melcul, prost, incetinel?
Tremura-n ghioaca, varga,
Nu cumva un vant sa-l sparga;
Roaga vantul sa nu-1 fure
Si sa nu mai biciuiasca
Barbi de muschi, obraji de iasca,
Prin padure.
Roaga vantul sa se-ndure.'
De la jarul straveziu,
Mai tarziu,
Somnoros venii la geam.
Era-nalt, nu ajungeam,
Dar prin sticla petecita
Dar prin gheata incalcita
Fulgera sul lung, de har,
Prapadenia de afar ;
Podul lumii se surpase
Iar pe case,
Pana sus, peste colnic
Albicioase,
Ori foioase,
Cadeau cepi de arbagic.
Viu imi adusei aminte
Ce-auzisem inainte,
De o noapte intre toate
Urgisita,
Cand, pe coate,
Guri spurcate
Sufla vant
Sa darame
Din pamant
Cand, pe sloi, rupand din pita,
Baba Dochia-nvalita
Cu opt sarici
Sta covrig.
Sta de-nghite
Si sughite
Si se vaicara
De frig.
- Hei, a noaptea-aceea poate!
Inapoi
La fulgii moi,
Cumpenind a somn, pe coate,
Cu tot gandul sus, la el,
Soptii:
'Melc incetinel,
Cum n-ai vrut sa iesi mai iute!
Nici vifornita, nici mute
Prin paduri nu te-ar fi prins
Iar acum, cand focu-i stins,
Hornul nins,
Am fi doi s-alegem pene,
Si alene
Sa chemam pe mosul Iene
Din poiene
Sa ne-nchida:
Mie, gene;
Tie
Cornul drept,
Cel stang,
Binisor,
Pe cand se frang
Lemne-n crang,
Melc natang,
Melc natang!'
III
Dintre pene si cotoareGata nins,
Cum mijea un pic de soare
Pe intins,
Razboind cu lunecusul,
Din tapoi saltand urcusul,
Inaltat la dambii prinsi,
Il zarii langa culcusu-i
De frunzis.
Era, tot, o scorojita
Limba vanata, sucita,
O nuia, ca un hengher,
Il tinea in zgarzi de ger!
Zale reci,
Aspre benti ce se-ntretaie,
Sus, de vreascurile seci
Il prindeau:
O frunza moarta, cu pastaie.
Si pe trupul lui zgarcit
M-am plecat,
Si l-am bocit:
- 'Melc, melc, ce-ai facut,
Din somn cum te-ai desfacut?
Ai crezut in vorba mea
Prefacuta Ea glumea!
Ai crezut ca ploua soare,
C-a dat iarba pe razoare,
Ca alunul e un cantec
Astea-s vorbe si descantec!
Trebuia sa dormi ca ieri
Surd la cant si imbieri,
Sa tragi alt oblon de var
Intre trup si ce-i afar
Vezi ?
Iesisi la un descantec:
Iarna ti-a muscat din pantec
Ai pornit spre lunci si crang,
Dar pornisi cu cornul stang,
Melc natang,
Melc natang!'
Iar cand vrui sa-l mai alint,
Intinsei o mana-amara
De plans mult
si dardaind,
Doua coarne de argint
Rasucit se faramara.
Ca a ciunt, nu m-am uitat
Ci, in punga lui de bale,
Cu-nsutite griji, pe cale
L-am purtat
Leganat:
Punga mica de matasa
Iar acasa
L-am pus bine
Sus, in pod,
(Tot langa mine)
Ca sa-i cant din cand in cand
Fie tare,
Fie-n gand:
'Melc, melc,
Cotobelc,
Ploua soare
Prin fanaturi si razoare,
Lujerii te-asteapta-n crang,
Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stang:
Sant in san la mosul Iene
Din poiene;
Cornul drept,
Cornul stang
Iarna coarnele se frang
Melc natang,
Melc natang!'
