Leo Butnaru - ÎN LEGĂTURĂ CU ACEST EVENIMENT

În sfârşit am descoperit îngerii
precum se mai întâmplă în acest secol a descoperi
triburi prin păduri tropicale.
I-am văzut noaptea întâmplător.
Îşi odihneau aripile pe turnul televiziunii.
(Albi
în stol
precum erau
făceau turnul să pară o
enormă păpădie.)
Veniseră pare-se într-o excursie
pe aceste meleaguri şi
luminatul cărturar al nopţilor
cucuveaua
cu ochelari pe nas (de fapt pe clonţ)
le citea de-acolo
de sus
neonul reclamelor
de (mai) jos
prefăcându-se că nu o interesează
liliecii încâlciţi prin jerbele viţei de vie
căţărate pe balcoane.


Şi în acea privelişte rămasă parcă
de până la potop
se auzi urnirea vântului din loc.
El zburătăci tribul îngerilor
asemeni pănuşilor de porumb
frunzelor de tutun
nepăpuşite
sau leit perdelelor dogorite vara-ntreagă
smulse apoi de la geamuri şi purtate
prin vârtejul începutului de toamnă.


...Misterioşii excursioniştii se mistuiră printre
plăpândul răsad de lumină
al stelelor
pe lângă
baticul portocaliu – fireşte – al lunii

trecând în zbor fără de soroc
şi întorcându-se în rezervaţia naturală pe care o au
să presupunem
la marginea fanteziei omeneşti...


De altfel
în legătură cu acest eveniment – nimic deosebit. Doar că
un fitecine
a înjurat îngerii
deoarece fâlfâitul aripilor acestora tulbură cadrul
unui moment periculos din meciul de fotbal
transmis prin Euroviziune.




1974