Panait Istrati - Biografie
Panait Istrati, scriitor român de limbă română dar şi franceză, s-a născut pe 10 august 1884 la Braila şi a murit pe 16 aprilie 1935 la Bucuresti.
Primele încercări literare datează din 1907, făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutând cu articolul Hotel Regina, semnând P. Istrati, în revista România muncitoare. Între 1910-1912 îşi publică, în aceeaşi revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează şi la alte ziare: Viaţa socială, Dimineaţa, Adevărul.
În 1913 la Cairo a scris Note din Egipt, iar în anul următor pleca la Paris şi învăţa foarte bine limba franceză citind din Voltaire, Balzac, Rousseau. În 1923 a fost publicată povestirea Chira Chiralina în revista Europe a scriitorului francez Romain Rolland, apărută în volum un an mai târziu.
A publicat apoi Ciulinii Bărăganului (1928) şi Leş recits d'Adrien Zograffi / Povestirile lui Adrian Zograffi, primul ciclu Zograffi. Al doilea cuprinde Codine (1925), al treilea e format din Mikliail (1927), ultimul din La maison Thiiringer (1933), Le bureau de placement (1933), Mediterranee (1934-1935). Acestea şi altele, printre care La familie Perlmutter (1927), Le refrain de lafosse. Nerrantsoula (1921), Leş chardons du Bărăgan (1928), Tsatsa Minnka (1931), Trecut şi viitor (1925), Meş departs (1928), Pour avoir aime la terre ( 1930) au fost publicate în Franţa şi simultan în România.
Simpatizant al ideilor socialiste, în 1927 a vizitat Moscova şi l-a întâlnit pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis, care a scris mai târziu despre el în romanul Zorba Grecul, a revenit în 1929 şi a scris, împreună cu scriitorii ruşi Victor Serge şi Boris Suvarin, Vers l'autre flamme - Confession pour vaincus, despre abuzurile regimului comunist. A fost repudiat de socialiştii din ţară şi acuzat de fascism.
În 1930 s-a întors în ţară, a plecat apoi în Germania şi în Austria, în 1933 era în Franţa pentru a se trata de tuberculoză şi în 1933 publică eseul L'homme qui n'adhere a rien. Opera lui Panait Istrati, scrisă în franceză şi română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.
