În Creangă trăiesc credinţele, datinile, obiceiurile, limba, poezia, filosofia poporului. Povestea valorează cât valorează talentul celui care povesteşte. şi Ion Creangă a avut aşa de mare talent, încât în toate poveştile sale oamenii trăiesc cu o individualitate şi cu o putere de viaţă extraordinare. (G. Ibraileanu)
Ion Creangă s-a născut în satul Humulesti, judeţul Neamţ, la 1 martie 1837 - din spusele autorului - sau 10 iunie 1839 - din documentele satului.
În anul 1846 copilul cu părul bălai începe şcoala, avandu-i ca dăscăli pe preotul Ion Hunulescu şi pe învăţătorul Vasile a Ilioarei. Cu numele adevărat, Ion Ştefănescu, se înscrie din clasa a 5-a în Fălticeni la fabrica de popi. În anul 1855 se înscrie la seminarul din Socola, iar patru ani mai târziu este hirotonisit la biserica Patruzeci de Sfinţi din Iaşi. Se înscrie la Facultatea de Teologie de aici, iar după 5 ani acesta lucrează ca institutor la şcoala primară vasiliană Trei Ierarhi.
Fiind învinuit că nu are un comportament adecvat statutului său (mergea la teatru, la pescuit, s-a tuns şi trăia separat de soţie), Creangă a fost oprit de la lucrarea diaconiei, până ce va da probe de îndreptare. În tot acest timp autorul scoate, împreună cu alţi colegi, cărţi pentru copiii din clasele primare.
În anul 1875 îl întâlneşte pentru prima dată şi face cunoştinţă cu Mihai Eminescu. Acesta îl întroduce la Junimea remarcandu-i numaidecât marele talent. Creangă publică în revista Convorbiri literare povestirile Soacra cu trei nurori şi Capra cu trei iezi, iar mai târziu Fata babei şi fata moşului, Dănila Prepeleac, Ivan Turbincă, Povestea lui Harap - Alb şi multe altele. Tot în această revistă apare şi partea a treia din Amintiri din copilărie. A fost apreciat şi admirat de toţi membrii Junimii, dar mai ales de către Titu Maiorescu, cel care l-a ajutat foarte mult.
***********************************************************
Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești, jud. Neamţului - d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.
Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici de nou-născuți din Humulești.
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lîngă biserică din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întîi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Tîrgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu. După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni. Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri.
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rîndurile clerului, deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon.
Dedică din ce în ce mai mult timp literaturii și muncii de elaborare a manualelor școlare.
În anul 1867 apare primul abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat Metodă nouă de scriere și citire.
În 1871 apare în Columna lui Traian articolul Misiunea preotului la sate, semnat de preotul Ion Creangă. În același an este exclus din rîndurile bisericii , fiind acuzat de a fi frecventat teatrul. Publică acum un manual de citire intitulat Învățătorul copiilor , unde inserează trei povestiri: Acul și barosul , Prostia omenească și Inul și cămeșa.
Un an mai tîrziu este exclus și din învățămînt și, în ciuda plîngerilor și protestelor sale, situația rămîne aceeași. Își cîștigă existența ca mandatar al unui debit de tutun.
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegînd o locuință în mahalaua Țicău.
În această perioadă îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. La îndemnul lui Eminescu frecventează societatea Junimea, unde citește din scrierile sale.
În cadrl revistei Convorbiri literare publică Soacra cu trei nurori și Capra cu 3 iezi.
Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.
La 1878 , pentru activitatea sa didactica, este decorat cu ordinul Bene-merenti. Publică basmul Ivan Turbincă.
Cîţiva ani mai tîrziu a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.
Ion Creangă călătorește la Slănicul Moldovei pentru a-și îngriji sănătatea,îl vizitează pe Mihai Eminescu la Mănăstirea Neamțului.
Horia Creangă, nepotul povestitorului, este considerat cel mai important arhitect al perioadei interbelice. În capitală a proiectat peste 70 de imobile. Unele insa au fost schimbate de-a lungul timpului, astfel ca nici specialistii nu mai recunosc stilul marelui arhitect scolit la Paris.
Umorul lui Creangă este însuşi umorul vieţii, al acestui fenomen organic, în care durerea şi bucuria, răul şi binele, prostia şi inteligenţa, umbra şi lumina se îmbrăţişează alternativ, ca s-o exprime în toata realitatea.
La 31 decembrie 1889 se stinge din viață în urma unui atac cerebral. Ion Creangă este înmormîntat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.
"În Ion Creanga vedem astazi pe primul romancier al literaturii noastre, pe primul creator de epos, nu în timpul istorico-literar, ci într-o durată spirituală, fiindcă românul lui Filimon anticipează cu două decenii Amintirile.”
Pompiliu Constantinescu
Articol îngrijit de: Vlada Afteni
Bibliografie (surse):
- V. Cristea, Despre Creanga, 1989;
- www.ro.wikipedia.org;
- Limba și literatura română, aprecieri critice.
