Ședința de la 24 Ibricgie 1294
Ședința se deschide cu formalitățile obișnuite la orele 7 1/2 turcești, sub președinția lui Haham-bașa, prezenți fiind 125 deputați.
Sumarul ședinței precedente se ascultă în tăcere, fără să dea loc la nicio cerere de îndreptare, fiindcă toți deputații dorm.
După citirea sumarului, prezidentul trage clopotul, și toți deputații se deșteaptă.
La ordinea zilei, dezvoltarea interpelării, anunțată de onor. deputat Zăuc-aga, asupra falsurilor și ingerințelor făcute de fostul mare vizir Midat-paşa în alegerile din urmă.
Hogea-Cauc arată, că nefiind încă de față interpelatorul, trebuie intervertită ordinea zilei. Propune dar, ca Adunarea până la sosirea lui să se ocupe cu fleacurile, adică cu legile mărunte.
Se votează un credit de 5 lei turcești pentru cumpărarea unei harte a resbelului și a unei duzine de stegulețe, trebuincioase statului major al bașbuzucilor dela Dunăre.
Se aprobă un virament de fonduri de 33 de parale, făcut de ministrul trebilor din afară, prin cumpărarea a câte un exemplar din cele trei numere d'întâi ale Claponului — aprobându-se și o subvenție acestei foițe de 12 lei turcești pe lună, pentru publicarea oficială a ședințelor Camerei din Stambul.
Calpuz-efendi anunță o interpelare ministrului de justiție, în privința unui pungaș de cadiu din Tulcea, care a osândit pe un nepot al acestui deputat la plata unor datorii de bani.
Ischiuzar-Mehmet. Interesul poartă fesul !
Calpuz-efendi. Cer cuvântul în chestie personală: m'a lovit la fes !
Președintele. Carnacsi ! Nu mai dau cuvântul nimănui. Uite, a venit Zăuc-aga, a cărui interpelare este la ordinea zilei. Poftim la tribună, ago: să te văz !
Zăuc-aga suie la tribună.
Gianabet-Edin (către orator, care vrea să 'nceapă). Târziu te-ai sculat astăzi, ago !
O voce. A stat mult aseară la café-șai-tan ! (râsete și chef pe toate băncile).
Gianabet-Edin. Lăsați-l să înceapă. Dă-i 'nainte, ago !
Zăuc-aga. Domnilor ! urcându-mă la această tribună, îmi tremură toate încheieturile...
Ischiuzar-Mehemet. Dacă umbli toată ziua la crailicuri (râsete și giumbușuri).
Zăuc-aga. Lăsați-mă, domnilor, să-mi desvoltez interpelarea.
(În timpul acesta, prezidentul moțăie, iar unul din secretari îl gâdilă pe la urechi cu un paiu subțire; prezidentul se apără cu mâna, crezând că-l supără vreo muscă. Toată Adunarea râde).
Zăuc-aga. Domnilor ! de la facerea lumii sunt 5495 ani; de la Proorocul 1294; de la Constituție o jumătate de an.
Gianabet-Edin. Bravo ! știe bine Istoria.
Zăuc-aga. Vreau să zic...
Gianabet-Edin. Că nu știi ce să zici ! (râsete)
Zăuc-aga. Rog Adunarea să nu mă mai zgândărească...
Prezidentul simte festa ce-i joacă secretarul cu paiul... și-i trage două palme strașnice.
Secretarul își formulează pe dată demisia către Adunare, pe motivul că a fost atins într-un chip puțin parlamentar.
Adunarea i-o respinge sub cuvânt că motivul nu e destul de puternic. Zăuc-aga (urmând). Am statornicit prin urmare datele istorice. Să trecem acum, domnilor, la partea constituțională a faptului. Mă explic. Ce sunt eu ?
O voce. Un zevzec !
Prezidentul trage clopotul și cheamă la ordine.
Zăuc-aga. Nu sunt mai mult decât un deputat, și ca atare nu pot lăsa suveranitatea națională să fie câtuși de puțin atinsă. Am citit și am răscitit și am văzut, că în materie de drept constituțional, nimeni n'a atins chestia, nimeni n'a deslușit pentru ce când te mănâncă te scarpini.
Toată Adunarea. Bravo ! (aplauze prelungite).
Zăuc-aga. Afară de asta, credeți că aș fi suit eu treptele acestei tribune, ca să mă fac caraghiozul dumneavoastră degeaba ! Niciodată. Le-am suit, pentru că am ferma convingere că două și cu două fac patru, și că în materie de finanțe mofturile nu fac parale ! — Domnilor ! momentul e solemn ! gândiți-vă bine ! Care dintre dumneavoastră în viața lui, având prilejul să tragă pe cineva pe sfoară nu l-a tras ?
Gugum-efendi. Eu ! Zăuc-aga. Prost ai fost ! Eu, domnilor, sunt mândru a vă mărturisi, că fruntea mea nu e atinsă de astfel de pată, și de aceea am curajul a vă declara sus și tare, că în ziua de astăzi mai bine să ai să dai decât să ai să iei — și aceasta numai și numai pentru cuvintele:
primo: că nici Dumnezeu nu-ți poate lua dacă n'ai de unde da;
secundo: că nici dracul nu-ți poate da de unde n'ai ce lua.
Toată Adunarea. Aferim ! (aplauze turbate).
Zăuc-aga. Sfârșesc deci, domnilor, rugând onorabila Adunare a vota cu unanimitate următoarea moțiune:
Considerând pe de o parte toate argumentele puternice, pe care Zăuc-aga ar fi putut să le invoce;
Considerând pe de altă parte părerile tuturor autorilor, despre care era să vorbească interpelatorul;
Adunarea, deplin luminată asupra chestiei, dă în judecată pe fostul mare-vizir Midat, ca să fie dat prin târg cu nasul tăiat, ca unul ce a făcut falsuri și ingerințe în Bulgaria cu ocazia alegerilor din urmă.
Ministrul-președinte, Zavrac-pașa, vrea să ia cuvântul ca să răspundă la interpelare. Toată Adunarea îl oprește dându-i cu huideo ! (zgomot grozav pe toate băncile). Asemenea se întâmplă și celorlalți miniștri
Voci din toată sala. Să se puie capac discuției ! Nu mai trebuie discuție !!! Suntem luminați destul !!!
Discuția se închide.
Se pune la vot moțiunea lui Zăuc-aga.
Votanți 140: unanimitate contra.
Zăuc-aga. Protestez energic ! Este scamatorie din partea biroului. Să se mai voteze odată !
Se pune a doua oară la vot.
Votanți 140: unanimitate pentru.
Prezidentul (către Zăuc-aga). Te-ai săturat ?
Zăuc-aga. Halal să-mi fie !
Orele fiind înaintate, ședința se ridică în entuziasmul general al Adunării.
Claponul, nr. 4, 1877 (nesemnat, retipărit în „Calendarul caponului” pe anul 1878)
