Petre Stoica - Elegie

Intră pe uşa întredeschisă
se aşază nepoftit la masă

stăm unul în faţa celuilalt
îşi toarnă vin în pahar
îmi torn vin în pahar

nu rosteşte un singur cuvânt
împart cu el tăcerea
îl privesc îl măsor îmi seamănă leit
poartă barba mea are culoarea ochilor mei
până şi ţinutul ţigării între degete
este identic cu al meu

se ridică lent pleacă pe uşa întredeschisă

mă îndrept spre oglindă mă cercetez atent

oaspetele necunoscut eram chiar eu
cel care ieri credea în ziua de azi
cel aşteptând scrisoarea care nu a sosit
cel care mâine îşi va pune o mască
să nu se mai recunoască să nu mai aştepte nimic


din Pipa lui Magritte (2005)