Rodian Drăgoi - Singurătatea stă în fotoliu şi citeşte ziarele

Absenţei tale i-a albit părul şi are riduri
se-aud cum înfloresc sălciile pictate pe ziduri

de mii de ani te aştept în zadar
pentru tine păstrez atâtea duminici într-un sertar

peste mine se dărâmă greşelile tale
în loc de cuvinte îţi vorbesc cu petale

dar nu mai aduceţi întuneric mi s-au rupt buzunarele
singurătatea stă în fotoliu şi citeşte ziarele

drumuri aspre dorm într-un călător nevăzut
pe unde o fi trupul ce l-am purtat anul trecut ?

cu pleoapele sting ultimele lumânări
şi lacrimile mamei mele îmbătrânesc prin gări


Din volumul CĂTRE IARNĂ, Ed. Albatros, 1984