Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Duiliu Zamfirescu - Ca un mănunchi de ramuri


Te-a zamislit blânda natura
Ca pe o floare de pe plai;
Din carminul rozei de mai
T;i-a zugravit, rotunda gura,
Iar din albastrul de cicoare
T;i-a-nduiosat privirea vie,
Asa ca bine nu se stie
De esti femeie sau esti floare.
La brâu te-a strâns ca pe-un manunchi
De ramuri tinere de crin
Si nu stiu ce ti-a pus în sân
Si de la sân pân-la genunchi,
Ca parca-i fi un vis croit
Dupa gândirea mea nebuna,
Cu sufletul ca alba luna,
Cu trupul cald si linistit.
În trista mea singuratate
Au rasarit colo si colo
Vedenii cu cap de Apollo
Si ochi plini de bunatate:
Dar daca tu ai sti anume
Cât farmec e-n faptura ta,
Ai face aripi si-ai zbura,
Caci prea esti singura în lume.