Margareta Sterian - Eroziune

Un val și încă unul izbind cu-nverșunare țărmul,
alipindu-i-se cu voluptate...
Un val, nesfârșire de valuri, ostenind zi și noapte
sub focul soarelui, sub argintul lunii, sub rafalele ploii
lovind cu furie țărmul, sărutându-l cu gingășie,
măcinând roca, biruind-o cu-ncetul: Divide et impera!