Mihu Dragomir - Încă o primăvară

Reconstituiri vagi; stradă prăfoasă
De mahala orientală, ora şase,
Obosit de dărnicia prietenului care turnase
Vinul peste pahare, pe masă.
Geam de pâclă, un patefon încrezut
Începea, pentru a patra oară o canţonetă.
Stradă, stradă blestemată, a ivit o siluetă,
Şi ochii tăi m-au fărâmat şi m-au durut
Mirosul sâmburelui crud,
De sărutare şi oftat, mă încape.
Vezi? Versul e mic şi e ud
De lacrimi, tentaţii şi ape.
Prietenul acela, patefonul cârciumarului,
Poşirca cea de toate zilele sunt fără folos.
Voi strivi miezul zarzării, buzele paharului,
În cinstea prafului şi a vedeniei.
Ce frumos m-ai zvârlit, ce frumos...