Nichita Stănescu - Facerea

 
Eram atât de trist şi atât de fericit
încât strângându-te în braţe
tot timpul îmi părea
că are cătuşi de aer.
El a trecut pe lângă mine şi mi-a zis:
- Ce-mi dai ca să le tai?
- Nu-ţi dau nimic, i-am zis
nu vreau să mi se taie
cătuşele de aer.
El a plecat
cu ochii scoşi de sub sprânceană a mirare
eu am rămas acolo
în încătuşare.
Ce ţară, Doamne, pentru un copil!